Translate

вторник, 26 мая 2020 г.


Dialog
M-a întreabat într-o zi poezia,
Ia s
ă-mi spui prietenul meu drag.
De ce m
ă scrii pe o coală de hârtie?
Şi nu mă ţii la tine în cap.
Şi i-am răspuns cu glasul plin de melancolie,
Ea este tot ce eu am mai sf
ânt.
De aceea o scriu pe o foaie de h
ârtie
Ca
şi alţii să citească al meu gând!
Ea atunci m-a înţeles şi mi-a răspuns.
Cu un glas plin de bucurie.
Scrie -m
ă dragă poete pe ce vrei,
Dar s
ă nu uiţi că eu sunt o simplă poezie
Şi lumea e plină de atei.
 poezie de Vladimir Potlog

среда, 13 мая 2020 г.


Două lumi
Sunt mort în lumea asta vie?!
Dar poate viu în acea moartă?!
Aici nimeni nu mă ştie,
Acolo nimeni nu m-aşteaptă.

Mă rog lui Dumnezeu, El știe,
Prin ce-am trecut, ce-am suferit.
Mă scald-n praf de Poezie,
Din care ies... mai fericit.

poezie de Vladimir Potlog



Viaţa trece ca o clipă
Cine eşti tu suflet de om?
Tu care te-ai n
ăscut.
S
ă ai un nume, să fii un domn.
Dar p
ână la urmă te usuci ca o frunză
Pe o ramur
ă de pom.
Cine eşti tu pasăre care zbori?  
Peste dealuri, peste nori.
Cu aripile întinse în vânt,
Dar nu ai cuibul t
ău pe pământ.
Cine eşti tu fir de iarbă verde?           
Care nimeni nu te vede.
Dar to
ţi te calcă în picioare.
Poate e
şti o frumoasă floare.
Cine eşti tu pui de pom?
Care ai fost s
ădit de mâna unui om.
Ai suflet tu sau nu ai?
Sau poate e
şti un cântec frumos cântat la nai.
Cine eşti tu inimă care baţi în piept?
Plin
ă de bucurie şi regret.
Tu e
şti acea care ne îndemni mereu să iubim.
C
ăci viaţa trece ca o clipă şi trebuie s-o preţuim.

poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2020)