Ai trădat iubirea
Ai trădat iubirea.
Care am jurat să o păstrăm viața întreagă.
Acum sunt liberă, nimic de tine nu mă mai leagă!
Ai plecat de lângă mine, te rog nu te mai întoarce înapoi,
Căci soarele iubirii noastre s-a ascuns după negri nori.
Nu mă mai chema, nu mă mai striga,
Căci nu te mai iubesc, cum te-am iubit cândva.
Iartă -mă, uită- mă de acum nu mai sunt a ta!
Iubirea mea, durerea mea.
(Poezie de Vladimir Potlog)
Fetița noastră
Te -ai născut într -o zi de primăvară
Cu mult soare pe cer.
Ești pentru noi ca o comoară,
Eşti al nostru gingaş ghiocel.
Ești o fetiță frumoasă
Cu ochi ca două stele.
Crește mare, mare și să fii fericită
Cum e luceafărul printre ele.
Noi o să-ți fim mereu alături
Și la bine și la greu.
Să fii sănătoasă puiul nostru,
Pentru tine îi mulțumim în fiecare zi lui Dumnezeu.
(Poezie de Vladimir Potlog)
Sunt femeie
Sunt femeie, sunt mamă.
Sunt și soția unui bărbat.
Știu durerea ce înseamnă,
Dar ştiu şi fericirea mea cu alţii s-o impart.
Sunt femeie și plâng,
La bucurie și necaz.
Îmi port crucea în fiecare zi,
Ieri, mâine, azi!
Sunt femeie și știu ce înseamnă dor,
Dorul cel nemuritor.
Când îţi aştepţi fiica sau feciorul,
Din lungul lor zbor.
Sunt femeie și vreau să fiu fericită
Doar asta îmi doresc.
Nu vreau să fiu o ispită!
Vreau să fiu iubită și să iubesc.
04-03-2026
(Poezie de Vladimir Potlog)
