Limba în care mama te- a învățat

Fără limbă nu există un popor,

Fără limbă nu poți cânta un cântec de dor.

Fără limbă nu râde sau plânge un copil

Fără o limbă frumoasă cuvântul mamă nu sună util!

Fără o limbă vorbită corect.

Chiar nici ploaia care cade pe pământ

Nu are nici un efect.

Fără limbă pomul nu e pom,

Nici omul cât de bun nu e om.

Fără limbă nu poți fi ce trebuie să fii,

Fără limbă nu se va mai scri poezii.

Să nu uiți limba în care mama te -a învățat,

Să fii om, om cu adevărat!

(Poezie de Vladimir Potlog.29-08-2026)

 

Trei trandafiri

Trei trandafiri mi-ai adus iubite de ziua mea

Și pentru aceasta Îți mulțumesc,

Căci ele sunt florile mele preferate.

O cât de mult eu te iubesc!

Trei trandafiri ți- am adus iubito

În ziua în care ne-am întâlnit.

Căci am înțeles că sunt florile vieții tale

Și am fost cel mai fericit.

Trei trandafiri am pus iubite

în grădina mea și a ta.

Și înfloresc în fiecare vară,

Cum înflorește pentru tine și dragostea mea!

Trei trandafiri și o frumoasă iubire

Ne-a unit pe noi doi.

Hai să trăim în fericire iubito

Și să nu ne temem de vânt și ploi,

(Poezie de Vladimir Potlog)

 Nici o cuvântare frumoasă n-a potolit vreodată un stomac flămând.(Magellan  de Stefan Zweig.)

 Clipe de neuitat

Nu o să uit ziua de vară

Când m-ai invitat la un bal mascat.

A fost o minunată seară,

A fost clipe de neuitat!

Nu am putut să- ți văd privirea,

Căci purtai o mască poleită cu aur fin.

Dar am înțeles tu ești iubirea,

Hărăzită de destin.

M -ai sărutat pe buze cu multă patimă și dor

Și am înțeles în seara aceea Că tu ești al meu viitor.

Atunci m -am simțit liberă ca o pasăre în zbor.

Nu o să uit niciodattă noaptea aceea Când am dansat până în zori,

Și mi-ai spus că sunt cea mai neprețuită comoară

Și cea mai frumoasă floare dintre flori.

(Poezie de Vladimir Potlog)

 Prostia este mare ca marea totul poate fi  cuprins în ea. 

(Faraonul de Bolesław Prus)

 

Un înger drăgălaș

A venit la noi acasă

O fetiță cu ochi frumoși.

Un drăgălaș înger

Cu obrajii gingaşi şi pufoşi.

Avea gurița mică, mică

Și mânuţele la fel.

Era bălaie cum e luna între stele

și frumoasă ca luceafărul din cer.

Mergea desculț prin iarbă

Încet, agale.

După un fluture, după o gâză,

După tot ce ieșa în cale!

Acest înger dulce cu ochi ca două stele

Este nepoțica mea,bucuria vieții mele.

Să fie sănătoasă și părinții ei la fel

Să crească mare și frumoasă ca un gingaș ghiocel.

(Poezie de Vladimir Potlog)

 Timpul schimbă nespus de mult părerile oamenilor.

(Faraonul de Bolesław Prus)