Cântecul ploii
Ce melodie se aude la geam,
E cântecul ploii
Care cade strop cu strop.
Pe o frunză ruginie, pe un ram
Ca nişte degete gingaşe
Care ating ușor claviatura unui pian.
Cântecul ploii pentru suflet e ca un balzam,
Când îl asculți privind pe geam
Cum cade strop cu strop
Pe o frunză ruginie, pe un ram.
(Poezie de Vladimir Potlog)
Nu aveţi încredere în mine,
Căci sunt un sărman invalid?
Fără de principii şi opinii,
Ca un mucenic zidit într-un zid.
Dar sunt mulţi aşa ca mine
Fără trecut, prezent şi viitor,
Şi ştiţi aceasta atât de bine,
Voi regi fără de popor!
poezie de Vladimir Potlog
Limba în care mama te- a învățat
Fără limbă nu există un popor,
Fără limbă nu poți cânta un cântec de dor.
Fără limbă nu râde sau plânge un copil
Fără o limbă frumoasă cuvântul mamă nu sună util!
Fără o limbă vorbită corect.
Chiar nici ploaia care cade pe pământ
Nu are nici un efect.
Fără limbă pomul nu e pom,
Nici omul cât de bun nu e om.
Fără limbă nu poți fi ce trebuie să fii,
Fără limbă nu se va mai scri poezii.
Să nu uiți limba în care mama te -a învățat,
Să fii om, om cu adevărat!
(Poezie de Vladimir Potlog.29-08-2026)
