Fetița noastră
Te -ai născut într -o zi de primăvară
Cu mult soare pe cer.
Ești pentru noi ca o comoară,
Eşti al nostru gingaş ghiocel.
Ești o fetiță frumoasă
Cu ochi ca două stele.
Crește mare, mare și să fii fericită
Cum e luceafărul printre ele.
Noi o să-ți fim mereu alături
Și la bine și la greu.
Să fii sănătoasă puiul nostru,
Pentru tine îi mulțumim în fiecare zi lui Dumnezeu.
(Poezie de Vladimir Potlog)
Sunt femeie
Sunt femeie, sunt mamă.
Sunt și soția unui bărbat.
Știu durerea ce înseamnă,
Dar ştiu şi fericirea mea cu alţii s-o impart.
Sunt femeie și plâng,
La bucurie și necaz.
Îmi port crucea în fiecare zi,
Ieri, mâine, azi!
Sunt femeie și știu ce înseamnă dor,
Dorul cel nemuritor.
Când îţi aştepţi fiica sau feciorul,
Din lungul lor zbor.
Sunt femeie și vreau să fiu fericită
Doar asta îmi doresc.
Nu vreau să fiu o ispită!
Vreau să fiu iubită și să iubesc.
04-03-2026
(Poezie de Vladimir Potlog)
Într -o noapte de iarnă
Într -o noapte de iarnă fără stele pe cer,
Mi-a bătut la ușă o ființă plină de taină și mister.
Nu părea să fie nici înger, nici un om.
Dar nici un vis plutind pe aripi de somn.
Cu ochi blânzi m -a privit și mi-a cerut doar atât.
O bucată de pâine și un pat pentru sufletul său chinuit.
I -am dat tot ce am avut, poate mai puțin, poate mai mult.
Zorii când s-au ivit străinul casa mea a părăsit.
Fără să -mi zică nici un cuvânt.
Dar eu am rămas mulțumit că am făcut ceva bun și sfânt,
Am ajutat un suflet pe acest pământ!
Și pentru aceasta î-i mulțumesc lui Dumnezeu oricând.
20-02-2026
(Poezie de Vladimir Potlog)
