Învățătura este grea ca un munte,dar o singură zi de învățătură poate, fi de folos o întreagă veșnicie.
(Faraonul de Bolesław Prus)
Nu vă supărați
Nu te supăra iubito că nu sunt acum lângă tine,
Căci tu știi că inima mea doar ție îți aparține.
Să nu te superi iubito că sunt pribeag în această viaţă,
Căci pentru tine mă pot să mă fac cerșetor.
Numai ca să te țin o clipă în brațe.
Nu mă supăr iubite că nu ești acum cu mine.
Și îi mulţumesc lui Dumnezeu că te-am întâlnit pe tine.
Nici o lacrimă nu am vărsat, nici sufletul nu mă doare,
Căci chiar dacă ești departe știu bine,sunt iubirea ta cea mare.
Să nu vă supărați pe omul care cu adevărat vă iubește, Când nu este lângă voi,
Căci dragostea care vă unește vă va apăra de vânt și ploi.
(Poezie de Vladimir Potlog)
Ce vis
O barcă se leagănă pe valuri ușor,
Un băiat cântă un cântec de dor.
Doi puii de lebădă stau pe apă cuminți,
O fată îi admiră cu ochi frumoși și blânzi.
Soarele se ascunde după un nor.
Să lasă amurgul încetișor,
Noaptea întinde peste ape al său negru covor!
Se aude un murmur de izvor.
Răsare luceafărul veșnic călător,
Apare și luna mândră de după un nor.
Ce vis, ce tablou fermecător!
(Poezie de Vladimir Potlog)
Ce frumoasă e viața
Ce frumos miroase iarba cosită în zori de zi,
De două mâini harnice și o inimă care știe a iubi.
Știi a iubi natura și tot ce e frumos în ea,
Un pom în floare, o gingaşă lalea.
Ce frumos miroase floarea de salcâm
Te îmbată cu mirosul ei tainic și divin.
Ce frumos e soarele când nu este acoperit de nori!
Ce frumoasă e viața când ești înconjurat de flori.
Poezie de Vladimir Potlog
Să le mulţumim albinelor
Într -o livadă cu pomi în floare
Este o prisacă cu albine muncitoare.
Care strâng nectar din floare în floare.
Apoi zboară la ele acasă,
Să facă miere dulce și gustoasă.
Pentru mine, pentru tine,
Ca să ne simțim mai bine!
Pentru aceasta să le mulțumim harnicilor albine,
Căci ele fac un lucru mare.
Dau viața la tot ce este frumos și gustos sub soare.
(Poezie de Vladimir Potlog)
Când nu poți face nimic Împotriva răului, cel mai bun lucrul e să -i întorci spatele.
(Casa Bernardei Alba. de Federico García Lorca)
Ai trădat iubirea
Ai trădat iubirea.
Care am jurat să o păstrăm viața întreagă.
Acum sunt liberă, nimic de tine nu mă mai leagă!
Ai plecat de lângă mine, te rog nu te mai întoarce înapoi,
Căci soarele iubirii noastre s-a ascuns după negri nori.
Nu mă mai chema, nu mă mai striga,
Căci nu te mai iubesc, cum te-am iubit cândva.
Iartă -mă, uită- mă de acum nu mai sunt a ta!
Iubirea mea, durerea mea.
(Poezie de Vladimir Potlog)
Fetița noastră
Te -ai născut într -o zi de primăvară
Cu mult soare pe cer.
Ești pentru noi ca o comoară,
Eşti al nostru gingaş ghiocel.
Ești o fetiță frumoasă
Cu ochi ca două stele.
Crește mare, mare și să fii fericită
Cum e luceafărul printre ele.
Noi o să-ți fim mereu alături
Și la bine și la greu.
Să fii sănătoasă puiul nostru,
Pentru tine îi mulțumim în fiecare zi lui Dumnezeu.
(Poezie de Vladimir Potlog)
Sunt femeie
Sunt femeie, sunt mamă.
Sunt și soția unui bărbat.
Știu durerea ce înseamnă,
Dar ştiu şi fericirea mea cu alţii s-o impart.
Sunt femeie și plâng,
La bucurie și necaz.
Îmi port crucea în fiecare zi,
Ieri, mâine, azi!
Sunt femeie și știu ce înseamnă dor,
Dorul cel nemuritor.
Când îţi aştepţi fiica sau feciorul,
Din lungul lor zbor.
Sunt femeie și vreau să fiu fericită
Doar asta îmi doresc.
Nu vreau să fiu o ispită!
Vreau să fiu iubită și să iubesc.
04-03-2026
(Poezie de Vladimir Potlog)
Într -o noapte de iarnă
Într -o noapte de iarnă fără stele pe cer,
Mi-a bătut la ușă o ființă plină de taină și mister.
Nu părea să fie nici înger, nici un om.
Dar nici un vis plutind pe aripi de somn.
Cu ochi blânzi m -a privit și mi-a cerut doar atât.
O bucată de pâine și un pat pentru sufletul său chinuit.
I -am dat tot ce am avut, poate mai puțin, poate mai mult.
Zorii când s-au ivit străinul casa mea a părăsit.
Fără să -mi zică nici un cuvânt.
Dar eu am rămas mulțumit că am făcut ceva bun și sfânt,
Am ajutat un suflet pe acest pământ!
Și pentru aceasta î-i mulțumesc lui Dumnezeu oricând.
20-02-2026
(Poezie de Vladimir Potlog)
Am scris
Am scris într -o zi o poezie
Pe o coală albă de hârtie.
Despre mine, despre tine,
Despre iubirea care a unit ale noastre destine.
Am scris acest vers
Despre al nostru mic univers.
Plin de fericire și amor...
Și despre visele ce nu mor.
Am scris un poem de dor
Pe o foaie de hârtie.
Despre un dor nemuritor,
Am scris această poezie!
02-02-2026
(Poezie de Vladimir Potlog)