Un zâmbet de copil

Un zâmbet de copil
E o rază de soare,
O inimă de mamă,
Un trandafir în floare.

Când se naşte un copil
E o bucurie mare,,
Pe cer o nouă stea răsare.
El este un suflet neprihănit,
Care de la Dumnezeu a venit.
Cu sufletul curat în apa raiul scăldat,
Şi de îngeri binecuvântat.
Un copil e o nou început,
Un viitori fără de trecut.
E o sărbătoare, Pentru părinţi e o bucurie mare.

poezie de Vladimir Potlog 

 Afară ninge ca în vis
 Afară ninge ca într-un vis efemer cu fulgi albi și moi,
Care cad din cer peste mine , peste noi. Tu cînți la pian  în sobă să aude focul cum trosnește.
Eu privesc la geam și lumea  îmi pare toată o poveste.
Noaptea să lasă ca un tăciune peste mine, peste noi.Viața îmi pare un vis, o minune în care trăim  noi doi.
 Dar soarele răsare de dupa nori cu raza lui ferbinte.
Și topește fulgii cei albi și moi, care pe noi au vrut să ne alinte.  

                                                                                   14-12-2016

Istoria are tendinţa de a se repeta... Se repetă însă doar acolo, unde naivii nu ştiu să scoată nicio lecţie din greşelile pe care le-au comis.

Aurelian Silvestru în Poveşti pentru adullţi

Banii  au valoare nu când  îi ai ce, Când îi cheltui cu folos. Esop

Viaţa e prea frumoasă ca s-o trăim întuneric.(Aurelian Silvestru )

Lumea este oglinda fară de sfârșit a sufletul nostru.((Aurlian Silvestru)

Dumnezeu îi ajută doar pe cei care se ajută singuri... (Aurlian Silvestrul)

Să ai suflet e-un drept. Să-l ocroteşti de întuneric, e o datorie!

Aurelian Silvestru în Poveşti pentru adulți

George Coşbuc Lupta vieţii Copiii nu-nţeleg ce vor: A plânge-i cuminţia lor. Dar lucrul cel mai laş în lume E un bărbat tânguitor. Nimic nu-i mai de râs ca plânsul În ochii unui luptător. O luptă-i viaţa; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor. Pe seama cui? Eşti un nemernic Când n-ai un ţel hotărâtor. Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni, Te lupţi pe seama tuturor. E tragedie nălţătoare Când, biruiţi, oştenii mor, Dar sunt eroi de epopee Când braţul li-e biruitor. Comediant e cel ce plânge, Şi-i un neom, că-i dezertor. Oricare-ar fi sfârşitul luptei, Să stai luptând, căci eşti dator. Trăiesc acei ce vreau să lupte; Iar cei fricoşi se plâng şi mor. De-i vezi murind, să-i laşi să moară, Căci moartea e menirea lor.

Ochii, aceste limbi tăcute ale iubirii.

definiţie clasică de Miguel de Cervantes