Ninge peste ţara mea de vis

Ninge peste ţara mea de vis,
Ninge peste Moldova.
Cu fulgi mari ca floarea albă de cais.
Ninge peste Teleneşti, Chişinău, Leova.

Ninge peste păduri de brazi
Peste munţii Carpaţi.
Ninge cu fulgi jucăuşi
Peste Bucureşti, Iaşi, Cluj.

Ninge peste marea cea mare,
Peste vechile hotare.
Unde Ştefanşi Mihai duşmanul l-au învins.
Ninge peste ţara mea de vis.

Ninge tot ninge 
Şi aşa de bine îmi pare,
Că visez cu ochii deschişi,
Din nou la România mare.

poezie de Vladimir Potlog (23 noiembrie 2017)

Afară e sfârşit de toamn

Afară e sfârşit de toamnă
Copacii sunt goi.
Pământul îmi pare ca o vamă
Prin care trec lucruri mai vechi şi mai noi.

Afară e sfârşit de toamnă
O frunză rătăcită bate în geam.
Şi tu citeşti o frumoasă poveste
Despre o prinţesă şi un sultan.

Afară e sfârşit de toamnă
Norii pe cer să adună.
Eu mă întreb cam ironic?
O să plouă sau o să fie furtună.

Afară e sfârşit de toamnă
Dar soarele tot mai încălzeşte,
Pe un copil care aleargă dupa a sa mamă,
Pe o floare care îi mai zâmbeşte.

poezie de Vladimir Potlog (13 noiembrie 2017)

Ce lucru ciudat este războiul.

Sven Hassel în Legiunea blestemaţilor

Războiul este o cale greşită de a atinge culme existenţi
omeneşti.

Sven Hassel în Legiunea blestemaţilor