Am iubit și eu odată o femeie
Am iubit și eu odată o femeie
Și o mai iubesc și acum.
Chiar dacă ea de mult nu mai e lângă mine
Și din dragostea noastră a rămas doar scrum!
Am iubit și eu odată o femeie,
Frumoasă cum e luna de pe cer.
Cu ochi luminoși cum este calea lactee
Și plini de tandrețe, și mister.
Am iubit și eu odată o femeie
Cu multă patimă și amor.
Și visam că sunt un zeu,
Un zeu nemuritor!
Am iubit și eu odată o femeie,
Parcă din altă viață, de pe altă tărâm.
Dragostea noastră s-a aprins ca o scânteie
Și arde și acum în sufletul meu plăpând.
Poezie de Vladimir Potlog
