Crinul

Ce parfum îmbătător are floarea cea frumoasă,
Care creşte în pridvor şi vrea să fie de cineva culeasă.
De un om cu inimă bună şi suflet blând,
Ca să împletească din ea cunună,                                                 Ca s-o poarte când e ploaie și când e vânt.

E floarea crinului albă ca luna de pe cer,
E floarea destinului plină de splendoare şi mister.
Ce miros îmbătător ai tu, floare de Dumnezeu aleasă,
Ca să răspândeşti în jurul tău dragoste,                                         Amor şi să faci viaţa mai frumoasă.

Nu tu ne mulţumi (Dedicaţie poetului Vladimir Potlog)

Nu tu ne datorezi recunoştinţă
Că-ţi îndrăzneşti speranţa printre noi...
Tu să ne ierţi pe noi, de neputinţă,
Când te privim cu ochi străini şi goi!

O, noi avem a-ţi cere iertăciune
De-acceptul tău cu trupul chinuit...
Iscăm blestem, stârnim deşertăciune,
Nu avem timp de-un suflet dăruit!

Noi ştim că tu eşti miel sacrificat
Şi preţul dăinuirii noastre pe Pământ...
Eşti absolvirea noastră, de păcat,
Nu tu ne mulţumi nouă, copile sfânt!

Nu tu ne datorezi recunoştinţă
Tu, miel nevinovat pentru tribut...
Mai dă-ne puţin timp pentru căinţă,
Să facem astăzi tot ce ieri n-am vrut!

poezie de Iulia Mirancea

întrebările sunt o formă a vieţii.

John Fowles 

Imn de Dumitru Matcovschi (Poezie dedicată profesorului Vladimir Potlog)

Pe noi profesorul Vladimir Potlog / Cu limba lui fără pereche; / Istoria antică, veche / El ne citea; / Roman era de Roma când ne povestea; / Era ca fierul, sau ca piatra, / Când ajungea la Cleopatra… / La lecţiile lui –  un dor / Trăiam, mereu înălţător; / Adevăraţi studenţi – credeam / În mamă, tată şi în neam / Şi din străbuni latini veneam”.

Tăcere este un poem.

John Fowles în Magicianul 

Satul meu

Satul meu- gură de rai,
Satul meu -cuib de dor.
Eşti un picior de plai,
Eu sunt al tău mândru fecior.

Viaţa e grea, e şi uşoară
Satul meu meleag sfânt.
Dar când mă întorc la tine iară,
Îmi pare că m-am născut din nou pe pământ.

Vremea trece, vremea vine.
Sunt cărut şi eu deja.
Dar tu satul meu veşnic tânăr vei rămâne,
Prin tine tânăr şi eu voi rămânea.

poezie de Vladimir Potlog (23 mai 2017)

Lumea

Se aud cocoși cântând

Și soarele e sus pe cer.

Se  aud meii zberând,

Și lumea îmi pare un curcubeu.

 Soarele e la amiază

Şi încăzeşte tot ce este viu.

Ţăranii pe câmp lucrează

Și lumea îmi pare un pârâu.

Soarele e la amurg,

Iată şi luna a răsărit.

Ţăranii vin de la plug

Şi lumea îmi pare un infinit.

Soarele să ascunde dupa nori

Și noaptea încet să lasă.

Pe cer apare mii de culori

Și lumea îmi pare atât de frumoasă.