În oraşul Betleem

În oraşul Betleem într-o noapte fără stele,
S-a născut un copil plăpând, dar cu inima plină de putere.
În oraşul Betleem trei magi vineau să vadă minunea sfântă,
Şi un imn de laudă să-i cânte.
În oraşul Betleem a fost mare sărbătoare,
Căci glasul pruncului sfânt se auzea de la munte până la mare!
Şi de două mii de ani încoace el se aude mereu.
Şi ne spune să trăim în pace!
Şi să-l iubim pe Dumnezeu.
În oraşul Betleem şi acum oamenii se închină.
Unde s-a născut pruncul divin din bunătate şi lumină.

poezie de Vladimir Potlog (26 decembrie 2022)

 

Noapte de iarnă

E noapte, e iarnă şi ninge frumos.
Iarna e ca o doamnă îmbrăcată în alb de sus pănă jos.
Ochii îi par blânzi, chiar dacă sunt de gheaţă!
Buzele îi sunt reci, dar inima plină de viaţă.

Părul ei e mângâiat de vânt uşor.
De sub tălpile ei gingaşe răsare un covor alb, strălucitor.
E noapte de iarnă, eu stau la geam şi privesc tăcut.
Dansul fulgilor, un dans atât de fieric şi plăcut.

poezie de Vladimir Potlog (8 decembrie 2022)

 

În noaptea asta

În noaptea asta cu lună plină
Suntem din nou în doi.
Tu eşti frumoasă ca o zână,
Eu un bet soldat venit de la război.
Aş vrea să ne iubim în tăcere,
Ca să nu mai văd focuri de arme!
Şi să nu mai aud glasuri pline de durere
Venind din pieptul unor mame.
Vreau ca dulce să mă săruţi
Şi încet să-mi şopteşti,
Iubite, hai spune-mi cât de mult mă iubeşti.
În braţele tale vreau din nou să mă simt bărbat
Şi să regret ziua care am dorit să devin soldat.
În noaptea asta cu lună plină,
Aş vrea din nou să dorm ca un copil
Să visezi o lume mai bună, mai senină.
Frumoasă ca florile ce înfloresc în luna lui april.

poezie de Vladimir Potlog (19 noiembrie 2022)

 

Plânge toamna

Plânge toamna cu frunze ruginii,
Peste ochii tăi iubito şi peste câmpii.
Plânge toamna peste meleagul nostru sfânt,
Peste iarba care se ascunde în pământ.

Plânge cum plânge o mamă după copiii săi.
Toamna plânge peste copacii goi de pe alei.
Iubito dacă vrei pot să rog toamna,
Să numai plângă peste ochii tăi.

poezie de Vladimir Potlog (2 noiembrie 2022)

 

Oameni (fragment)

Am întâlnit un om de rea credință,

un om cu suflet negru, de răgace.

M-am întristat. Pentru că-n veacul nostru

răuvoitorul multe poate face.

Am întâlnit un om de omenie,

un om frumos, cu sufletul de toamnă.

M-am bucurat. Pentru că-n veacul nostru

un om de omenie mult înseamnă.

poezie de Dumitru Matcovschi (20 octombrie 1990)

Nicoleta Todoroi - Am intilnit un om de omenie ~1990

 

Apa

Apa curge din izvoare, izvorăşte în fântâni,
Dar când ea dispare, plâng şi cei tineri şi cei bătrâni.
Fără apă pâinea nu creşte, în râuri şi iazuri peştii mor!
Apa este elixirul vieţii, când o bei rece de la izvor,

Fără apă, viaţă nu-i pentru pomii şi florile din grădini.
Fără ea pe pământ ar creşte numai urzici şi spini!
Bucuraţi-vă când plouă şi când auziţi că susură un izvor,
Natura ne aduce bucurie nouă şi pământul devine mai roditor.

poezie de Vladimir Potlog (16 octombrie 2022)