E atât de frumos

E atât de frumos

E atât de plăcut să miroşi o floare,
E atât de frumos să scrii un vers
Şi să priveşti la soare,
Soarele care încălzeşte întregul univers.
E atât de gustos fructul
Care să coace încet pe ram,
Şi e atât de misterioasă lumina lunii
Care bate în geam.
E bine să ne bucurăm în lumea în care ne-am Născut şi trăim,
Pentru asta lui Dumnezeu trebue să-i mulţumim,
Căci o viaţă avem şi trebue s-o iubim.

poezie de Vladimir Potlog 

Voi ne dați speranța

 Voi  ne dați  speranță

Că avem un viitor.

Să nu cădem în disperare.

Să fim ca pasărea în zbor.

Voi aveți mîini de aur

Și răbdare de oțel

Vă  mulțumim din suflet,

Pentrul a vostrul caracter.

Voi care din paturi ne ridicați

Și cu vorba ne alinați.

Sunteți pentru noi,

Ca niște mame și tați.

Sănătate să aveți

Și ceea ce vă doriți.

 Să nu uitați de noi

Cei mai puțin fericiți.    

Din partea lui Vladimir Potlog pentru  personalul centrului rispiro. Vă mulțumesc mult

Mănăstirea Curtea de Argeș

   

Este o mănăstire sfîntă,

Zidită pe un pămînt sfînt,

Care oamenii și îngerii ,

O slăvesc și o cînt.

E o rază de lumină

Trimisă de cel de sus,

Ca să lumineze calea,

Oricărui supus.

Manole a înnălțat- o

Cu a lui sînge și sudoare,

Ana a murit pentru

A ei splendoare.

Acolo să odihnesc

Regi și regine care au slujit

Cu mult drag și râvnă,

Țării Romîne.

Să nu uităm niciodată

De  această sfîntă mănăstire

Care a fost zidită pentru omenire.

Şi iarăşi e Duminică

Şi iarăşi e duminică, e o zi cu soare,
Şi clopotele sună a mare sărbătoare.
Oamenii cu bucurie în biserici se adună,
Să audă vestea cea bună, azi s-a nascut Iisus
Aşa un înger de mult la nişte păstori le -a spus.

Şi iarăşi e duminică, e o zi sfântă
Oamenii osanale cu bucurie cântă,
E o zi de dumnezeu bine cuvîntată
Azi fiul lui intră pe a Irusalimului poartă.

Şi iarăşi e duminică, e o zi frumoasă
Oamenii stau aşezaţi la masă,
Şi se bucură, şi se veselesc
Şi pe domnul Iisus îl slăvesc,
Căci el din morţi azi a înviat
Şi pe noi de păcate ne-a scăpat..

Lumea e un ecou etern

Plânge cerul şi pământul,
Soarele nu mai răsare,
Totul e beznă şi întuneric
În lumea asta atât de mare!

Oamenii sunt ca nişte stafii
Fără suflet, fară minte,
N-au altceva decât
Un grai, fară cuvinte.

Tot învăluit în ceaţă,
Pământul parcă e un infern
Oamenii sunt morţi,
Chiar dacă sunt în viaţă.

Lumea e un ecou etern!

poezie de Vladimir Potlog

Vreau să fiu din nou copil

                                     

Vreau să fiu din nou copil,

Să alerg peste dealuri,cîmpii,  ogoare.

Şi să mă mîngâie mama

Cu mîna ei caldă și moale.

Vreau să fiu din nou copil,

Să visez că sunt într-o poveste.

Un făt- frumos cu sabie la brîu,

Un erou care a fost şi nu mai este.

Vreau să fiu din nou copil

Să mă pot juca cu ai mei de-o seamă,

Viaţa să-mi pară un paradis.

Și frumoasa copilărie un dulce vis.                        01-06-2014

Vreau să fiu din nou copil

Vreau să fiu din nou copil,
Să alerg peste dealuri, cîmpii, ogoare.
Şi să mă mîngânie mama
Cu mîna ei caldă şi moale.

Vreau să fiu din nou copil,
Să visez că sunt într-o poveste.
Un făt- frumos cu sabie la brîu,
Un erou care a fost şi nu mai este.

Vreau să fiu din nou copil
Să mă pot juca cu ai mei de-o seamă,
Viaţa să-mi pară un paradis.
Şi frumoasa copilărie un dulce vis.

poezie de Vladimir Potlog