Dacă- mi scoații ochii... nici atunci nu recunosc că Basarabia e rusască PetruŢuţu

Se leagănă frunza de nuc

Se leagănă frunza de nuc,
Norii negri se duc.
Se leagănă frunza de soc
Şi răsare steaua cea cu noroc.

Se leagănă frunza de plop
Şi lumea îmi pare un strop.
Se leagănă frunza de tei
Şi stropul se odihneşte în ochii tăi.

Bate vântul tot mai lin,
Se leagănă floarea de crin.
Se leagănă aşa uşor
Şi- mi aduce aminte de al meu dor.

poezie de Vladimir Potlog

În afară de Dumnezeu, singurul creator este Poetul.(La Rochefoucauld)

ochiul prin care pe îl văd  Dumnezeu, este același ochi care mă văd eu.

E ora cinci dimineața

E ora cinci dimineață

Și aerul e curat.

Lumea îmi  pare un paradis

Plin  cu flori de mac.

E ora  cinci dimineață

Și soarele  a răsrit.

Eu mă spăl pe față

Și mă simt fericit!

E  ora cinci dimineață

Și aud cum cîntă o ciocârlie.

Inima îmi tresaltă în piept de atâta bucurie,

O, ce dulce melodie.

Iarbă e cu rouă  și  soarele e pe cer.

Se naște o zi  nouă

Și eu iubesc și sper.

Aici îmi este Ţara

Aici îmi este neamul meu,
Neamul cel de răzeşi,
Oameni harnci şi viteji.
Aici îmi este graiul meu cel românesc,
Cu care eu mă mîndresc,
Aici îmi este ţara mea
Cîntată în doine şi balade,
Unde sunt bătrîni cu feţele brăzdate,
De atîta muncă şi singurătate,
Lucrându -şi ogorul de cu zori pănă în noapte.
Aici am soră, frate, un tată şi o mamă,
Aici pomii şi iarba mă ştiu cum mă cheamă.
Aici de nimeni n-am teamă,
Căci aceasta îmi este ţara mea
Pe ea Moldova o cheamă.

http://www.poezii.md/