Oamenii aplaudă întotdeauna  ce nu trebuie.

(De veghe în lanul de secară de J. D. Salinger)

 

A fost foamete (În memoria victimelor foametei din 1946-1947)

A fost foamete în țara mea și satul meu.

Oamenii au suferit mai mult,

Decât a suferit pe cruce Dumnezeu.

Omul nu mai era om.

Pomul nu se mai simţea pom.

Se auzea plâns de copil

Atunci și Dumnezeu parea să fie și el inutil.

O mamă care își ținea copilul înfometat la piept.

Plângea încet, plângea aproape fără regret,

Căci moartea venea fără să zică nici un cuvânt

Și lua cu ea acel suflet plăpând.

Nici cerul lacrimi nu mai avea de atâta durere și plâns,

Căci pământul parea un iad, un iad de necuprins!

A fost foamete în satul meu și în țara mea.

Cât voi trăi pe pământ

Eu durerea aceasta nu voi uita-o nicicând.

Poezie de Vladimir Potlog

 Natura e perfectă pentru că nu e infinită.

(Ocean Mare de Alessandro Baricco)

Timeline of Roman and Byzantine Emperors | Greatest Empire of All Time

 

Cine sunt părinții

Cine sunt părinții?

Sunt acei care m-au adus pe lume,

M-au învăţat carte, mi-au dat un nume.

Cine sunt părinții?

Sunt acei care mi-au dat povață,

Să fiu om bun și să merg cu capul sus prin viață.

Cine sunt părinții?

Sunt mai sfinți decât sfinţii

O icoană cu chipul lui Dumnezeu.

Care o voi purta în inimă mereu!

Cine sunt părinții?

Sunt ca luceafărul de pe cer.

Ei m -au învățat să iubesc, să lupt și să sper!

Poezie de Vladimir Potlog

 Celui care în inimă îi pulsează speranța, acela se simte binecuvântat de Dumnezeu.

(Maria Stuart de Stefan Zweig)

 Nedreptatea naște neliniști.

(Maria Stuart de Stefan Zweig)