Blestemul iubirii

Veşnic ai să fii pribeagă,
Iubita mea cu părul blond,
Şi mulţi nu au să te înţeleagă
Că acesta e al tău imbold.

Să alergi ca o nebună
După o dragoste care nu e a ta;
Şi sub clar de lună,
Să verşi lacrimi amare pentru ea.

Să simţi suferinţa iubirii,
Sufletul să-ţi ardă în văpăi,
Să nu ai parte de fericire,
Să se stingă lumina din ochii tăi.

Lumina cea pură care
călăuzeşte pe fiecare îndrăgostit
Spre fructul fericirii,
Fructul cel mai dorit.