Să iubiţi părinţii

Să iubiţi părinţii dargi copii,
Să-i iubiţi pănă mai sunt vii.
Căci atuci când nu vor mai fi,
Nu veţi mai avea pe cine iubi.

Nu veţi avea cue să-i spuneţi
O vorbă de dor, să plîngeţi pe umrul lor.
Nu va avea cine să vă ştergă lacrimele de pe obraz,
La bucurie sau necaz.

Ei ne cresc, ne dau povaţă,
La bine şi la greu.
Să trecem mai uşor prin viaţă
Şi să-l iubim pe Dumnezeu.

Părinţii sunt mai sfinţi decît sfinţii,
Mai frumoşi decît îngerii din cer.
Iubiţi dragi copii părnţii,
Căci ei ne nasc, ne iubesc şi sper.

poezie de Vladimir Potlog 

Linguşelile la adresa lui Dumnezeu se numesc rugăciuni.

definiţie de Elias Canetti în Orbirea

Niciun om nu preţuieşti atât, Cât preţuieşte cărțile lui.(Elias Canetti)

POETUL

Iti multumesc, martire, ca-ti porti onest surasul,

Trecand prin vijelia impusa de destin.

Ca-n  noptile ploioase, vezi soarele, in vise,

Destoinic, peste ziua, infrunti un mare chin.

O, nici ca mai exista o alta provocare,

Mai dura si mai aspra, iesita din tipar,

Decat sa-ti mangai geamul, cersind in disperare,

O ultima speranta, de-a sparge zidul, iar.

Inlantuite vise asteapta dezlegare,

Furtuna rascoleste marea din adancimi,

Dulce nonexistenta, hranita din negare,

Lasi sufletul sa zaca, pierdut prin maracini!

Din negura tesuta peste a ta lumina,

Din tandra ta tacere, mai naste un cuvant.

Cu maina pe penita-ntr-un scaun cu rotile,

Scrii, pe file de aur, "continui sa ma lupt!"

( Poezie de Fulga Gorun)

Tu Iisuse eşti speranţa mea

Lacrima din ochii tăi Iisuse
În palma mea a căzut.
Sângele tău sfînt
În apă limpede s-a prefăcut.

Rănile tale şi pe mine m-au durut.
Ştiu că-ai fost vîndut cu un sărut,
De un ucenic care la-i iubit mult.
Căci aşa a fost scris de la început.

Iisuse într-o zi din nou ai să vii,
Căci tu eşti cel de pe urmă şi cel din întâi.
Eu la tine mereu mă voi ruga
Tu Iisuse eşti speranţa mea.

poezie de Vladimir Potlog

A fi patriot nu e un merit, e o datorie”.(George Topîrceanu.)

Vulpea şi Ursul

Într-o toamnă-aşa târzie
Un noiembrie să fie
Au decis animalele
Să-şi aleagă regele.

Animale s-au bătut
Să se-aleagă cu-un ţinut.
Însă în lupta finală,
Să rămână un stăpân
Au rămas, vreau să vă spun,
Vulpea şi cu ursul brun.

Mai demult, bunica vulpii
Se aflase-n fruntea turmii,
Dar muncind puţin şi rar,
A lăsat un gust amar.

Bunicuţa a-nvăţat-o
Pe vulpiţa urecheată
Nişte şiretlicuri fine
Pe ursul brun să-l domine.

Ursul brun le-a explicat
Animalelor din sat:
Dacă-o vreţi pe nepoţica,
Vă conduce iar bunica.

Speriaţi de-această veste
Că bunica din poveste
S-ar întoarce să le facă
Viaţa-mară încă-o dată,
Animalele au spus
Regele să fie urs.

fabulă de Marius Cătălin Nistor (16 noiembrie 2014)

Pictura este poezie tăcută.

definiţie clasică de Plutarh