POETUL

Iti multumesc, martire, ca-ti porti onest surasul,

Trecand prin vijelia impusa de destin.

Ca-n  noptile ploioase, vezi soarele, in vise,

Destoinic, peste ziua, infrunti un mare chin.

O, nici ca mai exista o alta provocare,

Mai dura si mai aspra, iesita din tipar,

Decat sa-ti mangai geamul, cersind in disperare,

O ultima speranta, de-a sparge zidul, iar.

Inlantuite vise asteapta dezlegare,

Furtuna rascoleste marea din adancimi,

Dulce nonexistenta, hranita din negare,

Lasi sufletul sa zaca, pierdut prin maracini!

Din negura tesuta peste a ta lumina,

Din tandra ta tacere, mai naste un cuvant.

Cu maina pe penita-ntr-un scaun cu rotile,

Scrii, pe file de aur, "continui sa ma lupt!"

( Poezie de Fulga Gorun)