Să iubim pământul

Să iubim pământul care ne mai ţine
Că este sfânt.
Şi bucăţica cea de pâine,
Lucrată cu trudă de către ţărani pe câmp.

Să iubim valul de mare
Şi soarele care ne încăzeşte.
Să iubim şi firul de iarbă
Care sub picioare creşte.

Să iubim fiinţa dragă de lângă noi,
S-o iubim cu adevărat.
Căci atunci când eşti în doi,
Durerea sau necazul este mai uşor de suportat.

Să iubim binele ce ne înconjoară
Şi să nu iubim răul, care să naşte în noi.
Să ascultăm cum cântă o vioară,
Ca să uităm de greutăţi şi nevoi.

Să iubim, oameni buni pământul
Şi viaţa care o trăim.
Căci este cu adevărat frumoasă
Numai atunci când o preţuim.

(28 ianuarie 2018)

O carte ca o punte de lacrimi. ( Vladimir Hotineanu)

http://www.radiovisdetaina.ro/.

Poezia

Eşti ca un fulg gingaş de nea,
Eşti ca o stea care răsare la miez de noapte.
Draga mea, scumpa mea,
Eşti ca o floare uitată de cineva într-o carte.

Eşti ca o femeie iubită de un zeu,
Eşti ca o ispită trimisă de sus,
Ca o rugăciune spusă de un ateu,
Eşti ca crucea dusă de Iisus.

poezie de Vladimir Potlog 

Orgoliul izvorăşte de cele mai multe ori din deprinderea şi încrederea vană că poţi plăcea oricând oameniilor.

Vintilă Corbul în Dinastia Sunderland - Beauclair - Idolii de aur

Ce este un dor

Ce e o pasăre în zbor?
E un dor, un dor călător.
Ce e un ţăran care îşi lucrează cu dragoste al său ogor?
E un om de viaţă iubitor.
Ce e o stea fără de nume?
E o minune care călăuzeşte,
Un om bun prin lume.
Ce e un pom roditor?
E ca un copil plin de dragoste şi amor.
Ce este un val de mare,
E un dar de la zeii
Pentru cineva care vrea să iasă în largul ei.
Ce e un dor pentru omul care este muritor,
E o pasăre care să avântă mereu în zbor.

poezie de Vladimir Potlog (31 decembrie 2017)