Poezia este ultima speranţă.
Pentru acela care mai crede în eul său.
Şi nu a uitat,
Cine a fost marele Orfeu.
Pentru acela care mai crede în eul său.
Şi nu a uitat,
Cine a fost marele Orfeu.
Căci cînd a ieşit din infern,
Trecând printre morminte.
El a scris primul vers,
Cu cele mai frumoase cuvinte.
Trecând printre morminte.
El a scris primul vers,
Cu cele mai frumoase cuvinte.
Şi cu glas melodios,
La harpa lui de aur,
A făcut din poezie un cântec
Şi din muzică un tezaur.
La harpa lui de aur,
A făcut din poezie un cântec
Şi din muzică un tezaur.
Mii de ani de atunci au trecut,
Dar poezia rămâne ultima speranţă,
Pentru acel care iubeşte viaţa mult
Şi nu are inima de faianţă.
Dar poezia rămâne ultima speranţă,
Pentru acel care iubeşte viaţa mult
Şi nu are inima de faianţă.
Комментариев нет:
Отправить комментарий