Parfumul iernii

Acasă ninge atât de frumos.

Eu stau cu ai mei la masă

Şi gust din pâinea albă,

Care a fost din cuptor scoasă.

Acasă ninge atât de frumos.

Privesc cum un fulg mi se topeşte în palmă

Şi aud cum un glas, vesel şi blând,

O cheamă la joacă pe-a sa mamă.

Acasă ninge atât de frumos.

Şi sufletul îmi este plin de bucurie,

Îmi aduc aminte cu mult drag

De frumoasa şi dulcea mea copilărie.

Acasă ninge atât de frumos.

Şi parfumul iernii mă îmbată,

Aş vrea să fiu din nou copil

Cum am fost de mult odată!

poezie de Vladimir Potlog (28 decembrie 2021)