Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit într -o zi o femeie
Când mergeam încet pe drum.
Era frumoasă ca o zeie
Și mi-a aprins în suflet un dor nebun.
Mi-a zâmbit într -o zi un bătrân
Cu ochii limpezi ca apa de izvor,
Dar avea inima tristă,
Căci sărmanul era cerșetor.
Mi-a zâmbit într -o zi un copil
Cu ochi frumoși ca două stele.
Mi-am adus aminte de-a mea copilărie
Și de braţele mamei mele.
Mi-a zâmbit într -o zi un pom
Care era legănat ușor de vânt.
Și mi-a părut câ zâmbește un om,
Pe drept cuvânt.
Mi-a zâmbit într -o noapte o stea,
Când priveam cerul plin de stele.
M-am bucurat atunci în sinea mea
Și m-am întors la visurile mele!
poezie de Vladimir Potlog
Комментариев нет:
Отправить комментарий