Fii un om cu suflet mare

Fii ca râul care curge
Printre dealuri şi câmpii.
Fii ca vântul care fuge,
În codrii veşnic vii!

Fii ca o mamă fericită
Când îşi ţine copilul în braţe
Şi cu vocea obosită,
Îl dezmiardă cu dulceaţă.

Fii ca ţăranul care îşi ară
Palma sa de pământ.
Şi speră să aibă bucata lui de pâine,
Fără să fie dator nici când.

Fii ca pomul care înmugureşte
În zorii primăverii.
Fii ca luna care răsare,
Când se lasă amurgul serii!

Fii ca pasărea care zboară
Cu aripile întinse în vânt.
Fii ca ploaia cea de vară
Care cade cu stropi mari pe pământ.

Fii ca soarele care răsare
În fiecare zi pe cer.
Fii un om cu suflet mare
Şi cu inima la fel!

poezie de Vladimir Potlog