Sufletul este o poveste pe care unii oameni o acceptă, iar alții o resping.
(Homo Deus Scurta istorie a viitorului de Yuval Noah Harari)
Am iubit și eu odată o femeie
Am iubit și eu odată o femeie
Și o mai iubesc și acum.
Chiar dacă ea de mult nu mai e lângă mine
Și din dragostea noastră a rămas doar scrum!
Am iubit și eu odată o femeie,
Frumoasă cum e luna de pe cer.
Cu ochi luminoși cum este calea lactee
Și plini de tandrețe, și mister.
Am iubit și eu odată o femeie
Cu multă patimă și amor.
Și visam că sunt un zeu,
Un zeu nemuritor!
Am iubit și eu odată o femeie,
Parcă din altă viață, de pe altă tărâm.
Dragostea noastră s-a aprins ca o scânteie
Și arde și acum în sufletul meu plăpând.
Poezie de Vladimir Potlog
A fost foamete (În memoria victimelor foametei din 1946-1947)
A fost foamete în țara mea și satul meu.
Oamenii au suferit mai mult,
Decât a suferit pe cruce Dumnezeu.
Omul nu mai era om.
Pomul nu se mai simţea pom.
Se auzea plâns de copil
Atunci și Dumnezeu parea să fie și el inutil.
O mamă care își ținea copilul înfometat la piept.
Plângea încet, plângea aproape fără regret,
Căci moartea venea fără să zică nici un cuvânt
Și lua cu ea acel suflet plăpând.
Nici cerul lacrimi nu mai avea de atâta durere și plâns,
Căci pământul parea un iad, un iad de necuprins!
A fost foamete în satul meu și în țara mea.
Cât voi trăi pe pământ
Eu durerea aceasta nu voi uita-o nicicând.
Poezie de Vladimir Potlog
Cine sunt părinții
Cine sunt părinții?
Sunt acei care m-au adus pe lume,
M-au învăţat carte, mi-au dat un nume.
Cine sunt părinții?
Sunt acei care mi-au dat povață,
Să fiu om bun și să merg cu capul sus prin viață.
Cine sunt părinții?
Sunt mai sfinți decât sfinţii
O icoană cu chipul lui Dumnezeu.
Care o voi purta în inimă mereu!
Cine sunt părinții?
Sunt ca luceafărul de pe cer.
Ei m -au învățat să iubesc, să lupt și să sper!
Poezie de Vladimir Potlog
La revedere mare
La revedere mare cu valuri înspumate
Care mi-ai alintat trupul
Și mi-ai umplut inima de sănătate.
La revedere mare, poate ne vedem și în altă vară
Cu zile frumoase și cu mult soare afară!
La revedere păsări ale mării care mi-aţi încântat auzul,
Din zori până în amurgul serii.
La revedere oameni plini de veselie.
Care mi -ați arătat că viața e frumoasă și dulce ca o melodie.
La revedere mare cu valuri zbuciumate,
Nu o să te uit niciodată, nici nu pot, nici nu se poate!
Poezie de Vladimir Potlog
La mine acasă
La mine acasă pâinea e mai gustoasă
Și dorul e mai dor.
La mine acasă viața e mai frumoasă,
Când auzi cum susură un izvor.
La mine acasă iarba e mai verde
Și florile au miros mai îmbătător.
La mine acasă soarele mai bine se vede,
Când mama scoate pâine rumenă din cuptor!
La mine acasă mierea e mai dulce,
Pelinul pare mai puțin amar.
De oriunde aş veni şi oriunde m-aş duce,
La mine acasă raiul nu are hotar!
Poezie de Vladimir Potlog
La început a fost iubirea
La început am privit răsăritul,
Cu ochi plini de bucurie.
Apoi a venit asfințitul,
Care nu mi-a plăcut nici mie, nici ție.
La început a fost iubirea
Cu parfum de liliac,
Apoi a venit despărțirea
Care nu mi -a fost nici mie, nici ție pe plac.
La început a fost plăcerea
Și eram atât de fericiți.
Apoi a venit Durerea
Și am rămas singuri şi umiliţi!
La început am avut de toate
Și ne părea că așa mereu o să fie,
Dar viața e frumoasă,
Dar și plină de melancolie.
Poezie de Vladimir Potlog (22 04 2025)
Între cer și pământ
Între cer și pământ
A fost cândva ceva pur și sfânt.
Între pământ și cer trăiește omul,
O ființă plină de taină și mister.
El a fost trimis de zeii din Olimp,
Ca să aibă grijă de tot ce este curat și sfânt.
Dar omul are suflet hain și a devenit rău și hapsân
Și a pângărit tot ce este divin.
Pomul la făcut lemn de foc.
Iarba hrană pentru al său dobitoc,
Ploaia care cădea strop cu strop
Acum se revarsă pe pământ ca un potop.
Dar omul e veșnic nemulțumit.
Și dă vina pe zeii din Olimp,
Că n- a rămas nimic sfânt,
Nici în cer, nici pe pământ.
11-03-2025
Poezie de Vladimir Potlog
Aștept primăvara
Mi-e dor de primăvara care așteaptă să vină,
De o rază caldă de lumină.
Mi-e dor să văd cum un ghiocel de sub zăpadă răsare.
Mi-e dor să văd mai mult soare.
Mi-e dor să văd cum pomii revin la viață,
Cum natura încet,încet iese din ceață.
Mi-e dor de o noapte caldă și senină
Și de primăvara care trebuie să vină.
(23-02-2025)
Poezie de Vladimir Potlog
Din dragostea noastră a rămas doar scrumul
Mi -ai spus iubite că afară ninge,
Dar nu am văzut să cadă nici un fulg de nea.
Mi -ai spus iubite că a răsărit pe cer luceafărul,
Dar pe cer n-a răsărit nici o stea.
Mi -ai spus iubite că pomii au dat în floare
Și m- am dus să -i admir, dar am văzut
Că sunt uscați și sufletul lor moare.
Și nu mai sunt mângâiați de vântul cel cald de April!
Mi -ai spus iubite că soarele e sus pe cer,
dar am privit cerul era împânzit de nori și plin de mister.
Mi -ai spus iubite că în grădină a înflorit o floare
Și m -am dus să-i simt parfumul,
Dar am văzut că floarea moare!
Și din dragostea noastră a rămas doar scrumul.
Poezie de Vladimir potlog