четверг, 10 июля 2025 г.
воскресенье, 6 июля 2025 г.
Cine sunt părinții
Cine sunt părinții?
Sunt acei care m-au adus pe lume,
M-au învăţat carte, mi-au dat un nume.
Cine sunt părinții?
Sunt acei care mi-au dat povață,
Să fiu om bun și să merg cu capul sus prin viață.
Cine sunt părinții?
Sunt mai sfinți decât sfinţii
O icoană cu chipul lui Dumnezeu.
Care o voi purta în inimă mereu!
Cine sunt părinții?
Sunt ca luceafărul de pe cer.
Ei m -au învățat să iubesc, să lupt și să sper!
Poezie de Vladimir Potlog
четверг, 3 июля 2025 г.
среда, 2 июля 2025 г.
вторник, 24 июня 2025 г.
понедельник, 23 июня 2025 г.
вторник, 10 июня 2025 г.
La revedere mare
La revedere mare cu valuri înspumate
Care mi-ai alintat trupul
Și mi-ai umplut inima de sănătate.
La revedere mare, poate ne vedem și în altă vară
Cu zile frumoase și cu mult soare afară!
La revedere păsări ale mării care mi-aţi încântat auzul,
Din zori până în amurgul serii.
La revedere oameni plini de veselie.
Care mi -ați arătat că viața e frumoasă și dulce ca o melodie.
La revedere mare cu valuri zbuciumate,
Nu o să te uit niciodată, nici nu pot, nici nu se poate!
Poezie de Vladimir Potlog
воскресенье, 8 июня 2025 г.
пятница, 30 мая 2025 г.
среда, 28 мая 2025 г.
вторник, 27 мая 2025 г.
La mine acasă
La mine acasă pâinea e mai gustoasă
Și dorul e mai dor.
La mine acasă viața e mai frumoasă,
Când auzi cum susură un izvor.
La mine acasă iarba e mai verde
Și florile au miros mai îmbătător.
La mine acasă soarele mai bine se vede,
Când mama scoate pâine rumenă din cuptor!
La mine acasă mierea e mai dulce,
Pelinul pare mai puțin amar.
De oriunde aş veni şi oriunde m-aş duce,
La mine acasă raiul nu are hotar!
Poezie de Vladimir Potlog
понедельник, 5 мая 2025 г.
La început a fost iubirea
La început am privit răsăritul,
Cu ochi plini de bucurie.
Apoi a venit asfințitul,
Care nu mi-a plăcut nici mie, nici ție.
La început a fost iubirea
Cu parfum de liliac,
Apoi a venit despărțirea
Care nu mi -a fost nici mie, nici ție pe plac.
La început a fost plăcerea
Și eram atât de fericiți.
Apoi a venit Durerea
Și am rămas singuri şi umiliţi!
La început am avut de toate
Și ne părea că așa mereu o să fie,
Dar viața e frumoasă,
Dar și plină de melancolie.
Poezie de Vladimir Potlog (22 04 2025)
четверг, 1 мая 2025 г.
вторник, 29 апреля 2025 г.
понедельник, 28 апреля 2025 г.
четверг, 24 апреля 2025 г.
суббота, 19 апреля 2025 г.
среда, 9 апреля 2025 г.
четверг, 27 марта 2025 г.
среда, 26 марта 2025 г.
понедельник, 17 марта 2025 г.
пятница, 14 марта 2025 г.
вторник, 11 марта 2025 г.
Între cer și pământ
Între cer și pământ
A fost cândva ceva pur și sfânt.
Între pământ și cer trăiește omul,
O ființă plină de taină și mister.
El a fost trimis de zeii din Olimp,
Ca să aibă grijă de tot ce este curat și sfânt.
Dar omul are suflet hain și a devenit rău și hapsân
Și a pângărit tot ce este divin.
Pomul la făcut lemn de foc.
Iarba hrană pentru al său dobitoc,
Ploaia care cădea strop cu strop
Acum se revarsă pe pământ ca un potop.
Dar omul e veșnic nemulțumit.
Și dă vina pe zeii din Olimp,
Că n- a rămas nimic sfânt,
Nici în cer, nici pe pământ.
11-03-2025
Poezie de Vladimir Potlog
пятница, 7 марта 2025 г.
среда, 5 марта 2025 г.
пятница, 28 февраля 2025 г.
вторник, 25 февраля 2025 г.
Aștept primăvara
Mi-e dor de primăvara care așteaptă să vină,
De o rază caldă de lumină.
Mi-e dor să văd cum un ghiocel de sub zăpadă răsare.
Mi-e dor să văd mai mult soare.
Mi-e dor să văd cum pomii revin la viață,
Cum natura încet,încet iese din ceață.
Mi-e dor de o noapte caldă și senină
Și de primăvara care trebuie să vină.
(23-02-2025)
Poezie de Vladimir Potlog
пятница, 21 февраля 2025 г.
вторник, 18 февраля 2025 г.
четверг, 13 февраля 2025 г.
понедельник, 3 февраля 2025 г.
пятница, 24 января 2025 г.
четверг, 23 января 2025 г.
Din dragostea noastră a rămas doar scrumul
Mi -ai spus iubite că afară ninge,
Dar nu am văzut să cadă nici un fulg de nea.
Mi -ai spus iubite că a răsărit pe cer luceafărul,
Dar pe cer n-a răsărit nici o stea.
Mi -ai spus iubite că pomii au dat în floare
Și m- am dus să -i admir, dar am văzut
Că sunt uscați și sufletul lor moare.
Și nu mai sunt mângâiați de vântul cel cald de April!
Mi -ai spus iubite că soarele e sus pe cer,
dar am privit cerul era împânzit de nori și plin de mister.
Mi -ai spus iubite că în grădină a înflorit o floare
Și m -am dus să-i simt parfumul,
Dar am văzut că floarea moare!
Și din dragostea noastră a rămas doar scrumul.
Poezie de Vladimir potlog