Translate

воскресенье, 18 октября 2026 г.

 

într -o căsuță mică


Într -o căsuță mică

Stă o sărmană bătrânică.

Singură, singurică, doar ea cu El,

Cu bunul Dumnezeu!


Se roagă la o icoană cu chipul lui Iisus

Și îi mulțumește de tot ce are.

Numai că sănătate nu are de ajuns

Și o doare puțin în spinare.


Își i-a bastonul ei de lemn uscat

Și iese la poartă.

Să audă ce să mai face prin sat

Și lumea să mai vadă.


E greu bătrânii, e foarte greu

Dar ea nu dă înapoi,

Căci iubește viața și crede în Dumnezeu!

Și nu se teme de greutăți și nevoi.


Poezie de Vladimir Potlog

четверг, 1 октября 2026 г.

 

Cine te învață


Cine te învață să ții pixul corect în mână,

Cine te învață să vorbești frumos limba ta maternă, limba română.

Cine îți arată cum să scrie cuvântul mamă și tată,

Acesta este învățătorul, să nu uiți copile aceasta niciodată.


Cine te învață cât este unul plus unul

Și că inima ta poate fi cât pumnul.

Cine te învaţă cât este de la pământ la lună,

Numai învățătorul cu inima bună.


Cine te învață câte flori pe pământ sunt

Și cine a fost Ștefan cel Mare și Sfânt.

Numai învățătorul cu sufletul lui curat și blând,

Să nu uiţi acesta dragă copile nicicând!


(Poezie de Vladimir Potlog .30-09-2026)

вторник, 22 сентября 2026 г.

 

Cântecul ploii


Ce melodie se aude la geam,

E cântecul ploii

Care cade strop cu strop.

Pe o frunză ruginie, pe un ram

Ca nişte degete gingaşe

Care ating ușor claviatura unui pian.

Cântecul ploii pentru suflet e ca un balzam,

Când îl asculți privind pe geam

Cum cade strop cu strop

Pe o frunză ruginie, pe un ram.

(Poezie de Vladimir Potlog)

вторник, 15 сентября 2026 г.

 

Nu aveţi

Nu aveţi încredere în mine,
Căci sunt un sărman invalid?
Fără de principii şi opinii,
Ca un mucenic zidit într-un zid.

Dar sunt mulţi aşa ca mine
Fără trecut, prezent şi viitor,
Şi ştiţi aceasta atât de bine,
Voi regi fără de popor!

poezie de Vladimir Potlog 

 Omul e mic, dar arta e mare.

(Scrisoare de dragoste  de Mihail Drumeș)

воскресенье, 30 августа 2026 г.

 

Limba în care mama te- a învățat


Fără limbă nu există un popor,

Fără limbă nu poți cânta un cântec de dor.

Fără limbă nu râde sau plânge un copil

Fără o limbă frumoasă cuvântul mamă nu sună util!


Fără o limbă vorbită corect.

Chiar nici ploaia care cade pe pământ

Nu are nici un efect.

Fără limbă pomul nu e pom,

Nici omul cât de bun nu e om.


Fără limbă nu poți fi ce trebuie să fii,

Fără limbă nu se va mai scri poezii.

Să nu uiți limba în care mama te -a învățat,

Să fii om, om cu adevărat!


(Poezie de Vladimir Potlog.29-08-2026)

четверг, 20 августа 2026 г.

 

Trei trandafiri


Trei trandafiri mi-ai adus iubite de ziua mea

Și pentru aceasta Îți mulțumesc,

Căci ele sunt florile mele preferate.

O cât de mult eu te iubesc!


Trei trandafiri ți- am adus iubito

În ziua în care ne-am întâlnit.

Căci am înțeles că sunt florile vieții tale

Și am fost cel mai fericit.


Trei trandafiri am pus iubite

în grădina mea și a ta.

Și înfloresc în fiecare vară,

Cum înflorește pentru tine și dragostea mea!


Trei trandafiri și o frumoasă iubire

Ne-a unit pe noi doi.

Hai să trăim în fericire iubito

Și să nu ne temem de vânt și ploi,


(Poezie de Vladimir Potlog)

среда, 29 июля 2026 г.

 Clipe de neuitat

Nu o să uit ziua de vară
Când m-ai invitat la un bal mascat.
A fost o minunată seară,
A fost clipe de neuitat!
Nu am putut să- ți văd privirea,
Căci purtai o mască poleită cu aur fin.
Dar am înțeles tu ești iubirea,
Hărăzită de destin.
M -ai sărutat pe buze cu multă patimă și dor
Și am înțeles în seara aceea Că tu ești al meu viitor.
Atunci m -am simțit liberă ca o pasăre în zbor.
Nu o să uit niciodattă noaptea aceea Când am dansat până în zori,
Și mi-ai spus că sunt cea mai neprețuită comoară
Și cea mai frumoasă floare dintre flori.
(Poezie de Vladimir Potlog)

воскресенье, 19 июля 2026 г.

 

Un înger drăgălaș

A venit la noi acasă

O fetiță cu ochi frumoși.

Un drăgălaș înger

Cu obrajii gingaşi şi pufoşi.


Avea gurița mică, mică

Și mânuţele la fel.

Era bălaie cum e luna între stele

și frumoasă ca luceafărul din cer.


Mergea desculț prin iarbă

Încet, agale.

După un fluture, după o gâză,

După tot ce ieșa în cale!


Acest înger dulce cu ochi ca două stele

Este nepoțica mea,bucuria vieții mele.

Să fie sănătoasă și părinții ei la fel

Să crească mare și frumoasă ca un gingaș ghiocel.


(Poezie de Vladimir Potlog)

пятница, 10 июля 2026 г.