Nu aveţi încredere în mine,
Căci sunt un sărman invalid?
Fără de principii şi opinii,
Ca un mucenic zidit într-un zid.
Dar sunt mulţi aşa ca mine
Fără trecut, prezent şi viitor,
Şi ştiţi aceasta atât de bine,
Voi regi fără de popor!
poezie de Vladimir Potlog
Limba în care mama te- a învățat
Fără limbă nu există un popor,
Fără limbă nu poți cânta un cântec de dor.
Fără limbă nu râde sau plânge un copil
Fără o limbă frumoasă cuvântul mamă nu sună util!
Fără o limbă vorbită corect.
Chiar nici ploaia care cade pe pământ
Nu are nici un efect.
Fără limbă pomul nu e pom,
Nici omul cât de bun nu e om.
Fără limbă nu poți fi ce trebuie să fii,
Fără limbă nu se va mai scri poezii.
Să nu uiți limba în care mama te -a învățat,
Să fii om, om cu adevărat!
(Poezie de Vladimir Potlog.29-08-2026)
Trei trandafiri
Trei trandafiri mi-ai adus iubite de ziua mea
Și pentru aceasta Îți mulțumesc,
Căci ele sunt florile mele preferate.
O cât de mult eu te iubesc!
Trei trandafiri ți- am adus iubito
În ziua în care ne-am întâlnit.
Căci am înțeles că sunt florile vieții tale
Și am fost cel mai fericit.
Trei trandafiri am pus iubite
în grădina mea și a ta.
Și înfloresc în fiecare vară,
Cum înflorește pentru tine și dragostea mea!
Trei trandafiri și o frumoasă iubire
Ne-a unit pe noi doi.
Hai să trăim în fericire iubito
Și să nu ne temem de vânt și ploi,
(Poezie de Vladimir Potlog)
Clipe de neuitat
Un înger drăgălaș
A venit la noi acasă
O fetiță cu ochi frumoși.
Un drăgălaș înger
Cu obrajii gingaşi şi pufoşi.
Avea gurița mică, mică
Și mânuţele la fel.
Era bălaie cum e luna între stele
și frumoasă ca luceafărul din cer.
Mergea desculț prin iarbă
Încet, agale.
După un fluture, după o gâză,
După tot ce ieșa în cale!
Acest înger dulce cu ochi ca două stele
Este nepoțica mea,bucuria vieții mele.
Să fie sănătoasă și părinții ei la fel
Să crească mare și frumoasă ca un gingaș ghiocel.
(Poezie de Vladimir Potlog)
Nu vă supărați
Nu te supăra iubito că nu sunt acum lângă tine,
Căci tu știi că inima mea doar ție îți aparține.
Să nu te superi iubito că sunt pribeag în această viaţă,
Căci pentru tine mă pot să mă fac cerșetor.
Numai ca să te țin o clipă în brațe.
Nu mă supăr iubite că nu ești acum cu mine.
Și îi mulţumesc lui Dumnezeu că te-am întâlnit pe tine.
Nici o lacrimă nu am vărsat, nici sufletul nu mă doare,
Căci chiar dacă ești departe știu bine,sunt iubirea ta cea mare.
Să nu vă supărați pe omul care cu adevărat vă iubește, Când nu este lângă voi,
Căci dragostea care vă unește vă va apăra de vânt și ploi.
(Poezie de Vladimir Potlog)
Ce vis
O barcă se leagănă pe valuri ușor,
Un băiat cântă un cântec de dor.
Doi puii de lebădă stau pe apă cuminți,
O fată îi admiră cu ochi frumoși și blânzi.
Soarele se ascunde după un nor.
Să lasă amurgul încetișor,
Noaptea întinde peste ape al său negru covor!
Se aude un murmur de izvor.
Răsare luceafărul veșnic călător,
Apare și luna mândră de după un nor.
Ce vis, ce tablou fermecător!
(Poezie de Vladimir Potlog)
