Translate

среда, 10 января 2018 г.

Orgoliul izvorăşte de cele mai multe ori din deprinderea şi încrederea vană că poţi plăcea oricând oameniilor.

Vintilă Corbul în Dinastia Sunderland - Beauclair - Idolii de aur

понедельник, 1 января 2018 г.

Ce este un dor



Ce e o pasăre în zbor?
E un dor, un dor călător.
Ce e un ţăran care îşi lucrează cu dragoste al său ogor?
E un om de viaţă iubitor.
Ce e o stea fără de nume?
E o minune care călăuzeşte,
Un om bun prin lume.
Ce e un pom roditor?
E ca un copil plin de dragoste şi amor.
Ce este un val de mare,
E un dar de la zeii
Pentru cineva care vrea să iasă în largul ei.
Ce e un dor pentru omul care este muritor,
E o pasăre care să avântă mereu în zbor.
poezie de Vladimir Potlog (31 decembrie 2017)

четверг, 14 декабря 2017 г.

La fereastra mea


Un înger la fereastra mea bate
Ca să-mi spună o veste bună.
Că undeva departe,
Îngerii  și oamenii împreună se adună.
Ca să vadă a cea minune
Care de mult a fost prezisă.
Şi cu litere de aur
În cărţi vechi a fost scrisă.
Se va naşte un prunc
Într-un grajd cu boi.
Ca să scape lumea
De necazuri şi nevoi.
Să ne bucurăm şi să-l slăvim
Cât pe lume trăim,
Pe acest prunc devin
Cu sufletul de lumină plin.
poezie de  (13 decembrie 2017)

понедельник, 4 декабря 2017 г.

CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. (Despre oameni și despre înfățișarea și manifestările lor) Plin de candoare, fără cusur (din punct de vedere moral), curat (la suflet), nevinovat. Figura lui încă adolescentă, cu ochii albaștri, candizi, era concentrată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 10/1. ◊ Fig. Luna... apăru 

суббота, 25 ноября 2017 г.

Ninge peste ţara mea de vis



Ninge peste ţara mea de vis,
Ninge peste Moldova.
Cu fulgi mari ca floarea albă de cais.
Ninge peste Teleneşti, Chişinău, Leova.

Ninge peste păduri de brazi
Peste munţii Carpaţi.
Ninge cu fulgi jucăuşi
Peste Bucureşti, Iaşi, Cluj.

Ninge peste marea cea mare,
Peste vechile hotare.
Unde Ştefanşi Mihai duşmanul l-au învins.
Ninge peste ţara mea de vis.

Ninge tot ninge 
Şi aşa de bine îmi pare,
Că visez cu ochii deschişi,
Din nou la România mare.

poezie de Vladimir Potlog (23 noiembrie 2017)

среда, 15 ноября 2017 г.

Afară e sfârşit de toamn


Afară e sfârşit de toamnă
Copacii sunt goi.
Pământul îmi pare ca o vamă
Prin care trec lucruri mai vechi şi mai noi.
Afară e sfârşit de toamnă
O frunză rătăcită bate în geam.
Şi tu citeşti o frumoasă poveste
Despre o prinţesă şi un sultan.
Afară e sfârşit de toamnă
Norii pe cer să adună.
Eu mă întreb cam ironic?
O să plouă sau o să fie furtună.
Afară e sfârşit de toamnă
Dar soarele tot mai încălzeşte,
Pe un copil care aleargă dupa a sa mamă,
Pe o floare care îi mai zâmbeşte.
poezie de Vladimir Potlog (13 noiembrie 2017)