Fără cuvinte

Dincolo de cuvinte este iubirea.

Dincolo de cuvinte poate fi

Durerea şi fericirea.

Dincolo de cuvinte este ceva sfânt,

Când sunt spuse de cineva

Cu suflet curat şi blând.

Dincolo de cuvinte rămâne un gol imens,

Dacă sunt spuse fără rost şi sens!

Dincolo de cuvinte sunt şi lacrimi de amor

Când vin dintr-o inimă plină de dor.

Căci omul fără cuvinte nu lasă nimic!

Numai o umbră tristă pe acest pământ.

poezie de Vladimir Potlog (24 februarie 2022)

 

Am visat un vis frumos

Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Se făcea că sunt micuţ
Şi mă jucam cu un fir de păpădie.

Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Se făcea că sunt iarăşi un copil voios,
Şi alergam după avioane de hârtie!

Am visat un vis frumos
Despre a mea copilărie.
Să făcea că sunt din nou copil
Şi lumea îmi aparţinea doar mie!

Dar acesta a fost doar un vis,
Visat într-un miez de noapte.
Şi eu sunt de acum bătrân,
Un copil cu plete albe.

poezie de Vladimir Potlog (27 ianuarie 2022)

 

Am fost blestemată de zei

Am fost blestemată de zei,
Să mă nasc pe Muntele Olimp.
Mamă îmi este marea, tată cerul sfânt!
Ţi-am auzit glasul, o biet nemuritor
Şi sufletul mi-e sfâşiat de durere şi dor.
Am fost blestemată de zei,
Să mă nasc pe Muntele Olimp
Aş vrea să fiu nemuritoare,
Dar nu pot, nu sunt!
Aş vrea să fiu o femeie cu chip urât,
Dar să am inima plină de iubire şi suflet fericit.
Aş vrea să fiu alături de tine mereu!
Să te iubesc şi să te venerezi ca pe un zeu.
Dar am fost blestemată să fiu cea mai frumoasă din Olimp!
Şi port această cruce, cum pot şi oricând.

poezie de Vladimir Potlog (16 ianuarie 2022)

💓💕💓💕Ce mai faci, poete ?💓💕💓(versuri de Vladimir Potlog )

 

Tu eşti departe

Pe Muntele Olimp unde zeii s-au născut
Eu prima oară zeiţa mea te am văzut.
Erai frumoasă, părul îţi era împodobit cu flori,
Ochii îţi luminau ca luceferi în zori.
Trupul îţi era alb ca spuma unui val de mare
Mă atrăgeai ca lumina soarelui care pe cer răsare.
Erai în înconjurate de zei ce purtau falnice nume,
Dar eu eram un simplu muritor, care îşi purta crucea în a sa lume.
De atunci sufletul îmi este măcinat de dor
Şi aş vrea să fiu ca tine nemuritor.
Să fiu şi eu un zeu ca să pot fi alături de tine mereu,
Dar acesta e doar un vis căci tu eşti departe,
Cum e iadul de paradis!

 Poezie de Vladimir Potlog (12 ianuarie 2022)

 

Parfumul iernii

Acasă ninge atât de frumos.

Eu stau cu ai mei la masă

Şi gust din pâinea albă,

Care a fost din cuptor scoasă.

Acasă ninge atât de frumos.

Privesc cum un fulg mi se topeşte în palmă

Şi aud cum un glas, vesel şi blând,

O cheamă la joacă pe-a sa mamă.

Acasă ninge atât de frumos.

Şi sufletul îmi este plin de bucurie,

Îmi aduc aminte cu mult drag

De frumoasa şi dulcea mea copilărie.

Acasă ninge atât de frumos.

Şi parfumul iernii mă îmbată,

Aş vrea să fiu din nou copil

Cum am fost de mult odată!

poezie de Vladimir Potlog (28 decembrie 2021)

 

Dragi copii

Dragi copii din lumea toată,

Luați-vă de mâini și înălțați o rugăciune

Către îngerii cei divini!

Căci Moș Crăciun cu inima plină de bucurie

Și cu sufletul împăcat la voi o să vină,

Ca să vă aducă cadoul de sub brad.

Dragi copii din lumea toată

Fiți mai cuminți și spuneți o rugăciune

Pentru-ai voştri dragi părinţi.

Dragi copii din lumea toată

Cu ochi frumoși și zglobii

Să nu uitați niciodată,

Că printre voi sunt şi sărmani copii.

Care nu au nici o bucățică de pâine,

Sunt flămânzi și goi!

Să-i ajutăm să aibă și zile mai senine.

Și să nu-i alungați de lângă voi!

Dragi copii din lumea toată

Vreau ceva să vă mai spun

Să nu uitați nici de carte,

Căci cartea este un prieten bun.

(8 decembrie 2021) poezie de Vladimir Potlog