Translate

понедельник, 26 декабря 2016 г.

Un zâmbet de copil

Un zâmbet de copil
E o rază de soare,
O inimă de mamă,
Un trandafir în floare.
Când se naşte un copil
E o bucurie mare,,
Pe cer o nouă stea răsare.
El este un suflet neprihănit,
Care de la Dumnezeu a venit.
Cu sufletul curat în apa raiul scăldat,
Şi de îngeri binecuvântat.
Un copil e o nou început,
Un viitori fără de trecut.
E o sărbătoare, Pentru părinţi e o bucurie mare.

вторник, 20 декабря 2016 г.

 Afară ninge ca în vis
 Afară ninge ca într-un vis efemer cu fulgi albi și moi,
Care cad din cer peste mine , peste noi. Tu cînți la pian  în sobă să aude focul cum trosnește.
Eu privesc la geam și lumea  îmi pare toată o poveste.
Noaptea să lasă ca un tăciune peste mine, peste noi.Viața îmi pare un vis, o minune în care trăim  noi doi.
 Dar soarele răsare de dupa nori cu raza lui ferbinte.
Și topește fulgii cei albi și moi, care pe noi au vrut să ne alinte.  


                                                                                   14-12-2016
Istoria are tendinţa de a se repeta... Se repetă însă doar acolo, unde naivii nu ştiu să scoată nicio lecţie din greşelile pe care le-au comis.

пятница, 2 декабря 2016 г.


George Coşbuc
Lupta vieţii

Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.

Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.

O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.

E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,

Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.

Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.

Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.

De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.
Ochii, aceste limbi tăcute ale iubirii.

пятница, 25 ноября 2016 г.

Să iubiţi părinţii

Să iubiţi părinţii dargi copii,
Să-i iubiţi pănă mai sunt vii.
Căci atuci când nu vor mai fi,
Nu veţi mai avea pe cine iubi.

Nu veţi avea cue să-i spuneţi
O vorbă de dor, să plîngeţi pe umrul lor.
Nu va avea cine să vă ştergă lacrimele de pe obraz,
La bucurie sau necaz.

Ei ne cresc, ne dau povaţă,
La bine şi la greu.
Să trecem mai uşor prin viaţă
Şi să-l iubim pe Dumnezeu.

Părinţii sunt mai sfinţi decît sfinţii,
Mai frumoşi decît îngerii din cer.
Iubiţi dragi copii părnţii,
Căci ei ne nasc, ne iubesc şi sper.
Linguşelile la adresa lui Dumnezeu se numesc rugăciuni.
definiţie de Elias Canetti în Orbirea

среда, 9 ноября 2016 г.

POETUL

Iti multumesc, martire, ca-ti porti onest surasul,
Trecand prin vijelia impusa de destin.
Ca-n  noptile ploioase, vezi soarele, in vise,
Destoinic, peste ziua, infrunti un mare chin.

O, nici ca mai exista o alta provocare,
Mai dura si mai aspra, iesita din tipar,
Decat sa-ti mangai geamul, cersind in disperare,
O ultima speranta, de-a sparge zidul, iar.


Inlantuite vise asteapta dezlegare,
Furtuna rascoleste marea din adancimi,
Dulce nonexistenta, hranita din negare,
Lasi sufletul sa zaca, pierdut prin maracini!

Din negura tesuta peste a ta lumina,
Din tandra ta tacere, mai naste un cuvant.
Cu maina pe penita-ntr-un scaun cu rotile,
Scrii, pe file de aur, "continui sa ma lupt!"


( Poezie de Fulga Gorun)

вторник, 8 ноября 2016 г.

Tu Iisuse eşti speranţa mea

Lacrima din ochii tăi Iisuse
În palma mea a căzut.
Sângele tău sfînt
În apă limpede s-a prefăcut.
Rănile tale şi pe mine m-au durut.
Ştiu că-ai fost vîndut cu un sărut,
De un ucenic care la-i iubit mult.
Căci aşa a fost scris de la început.
Iisuse într-o zi din nou ai să vii,
Căci tu eşti cel de pe urmă şi cel din întâi.
Eu la tine mereu mă voi ruga
Tu Iisuse eşti speranţa mea.
A fi patriot nu e un merit, e o datorie”.(George Topîrceanu.)

Vulpea şi Ursul

Într-o toamnă-aşa târzie
Un noiembrie să fie
Au decis animalele
Să-şi aleagă regele.
Animale s-au bătut
Să se-aleagă cu-un ţinut.
Însă în lupta finală,
Să rămână un stăpân
Au rămas, vreau să vă spun,
Vulpea şi cu ursul brun.
Mai demult, bunica vulpii
Se aflase-n fruntea turmii,
Dar muncind puţin şi rar,
A lăsat un gust amar.
Bunicuţa a-nvăţat-o
Pe vulpiţa urecheată
Nişte şiretlicuri fine
Pe ursul brun să-l domine.
Ursul brun le-a explicat
Animalelor din sat:
Dacă-o vreţi pe nepoţica,
Vă conduce iar bunica.
Speriaţi de-această veste
Că bunica din poveste
S-ar întoarce să le facă
Viaţa-mară încă-o dată,
Animalele au spus
Regele să fie urs.
fabulă de  (16 noiembrie 2014)

пятница, 28 октября 2016 г.

Suntem trei prieteni

Suntem trei prieteni
De soartă încercaţi.
Dar luptăm cu ea,
Că suntem bărbaţi.
Avem şi noi o cale,
Cum are orice om şi nişte vise.
Să creştem un copil,
Să sădim un pom.
Lumea ne iubeşte,.
Lumea ne vorbeşte.
Tot ea ne uneşte
La bine şi la greu.
Căci aşa e lumea lăsată de Dumnezeu.
Doar suntem trei prieteni
Şi aşa vom rămâne în fiecare zi
Căci viaţa e frumoasă orce ar fi.
poezie de  (26 octombrie 2016)

вторник, 25 октября 2016 г.

N-am încredere în oameni, dar am nevoie de ei.
aforism de Vladimir Potlog
Dragostea e o iluzie, dar fără iluzia aceasta lumea ar fi un infern.
aforism de Vladimir Potlog

În noaptea de Crăciun

În noaptea de Crăciun
Trebuie să fim mai buni,
Să avem sufletul mai blând
Ca să cântăm cu înger în rând!
Căci fecioara Maria
În Betleem îl naşte pe Mesia,
Mare împărat care este
În pânză albă înfăşurat.
Inima s-o înveselim
Şi pe Domnul să-l slăvim!
Căci în noaptea de Crăciun
Trebuie să fim mai buni.
poezie de Vladimir Potlog

Ochii tăi

Cu ochii lacomi de iubire,
Privesc cum pe sub geamul meu treci,
Inima mi-e plină de fericire,
Chiar dacă paşii tăi sunt reci,
Ştiu că pe altul îl iubeşti,
Ştiu că pe altul îl săruţi,
Şi de pe alte buze
Cuvinte de dragoste vrei să asculţi.
Dar nu o să uit niciodată
Clipa în care la mine ai venit
Şi ochii tăi de înger
Cu ochii mei s-au întâlnit!
poezie de Vladimir Potlog

Sub ploaia rece

Sub ploaia rece ne-am întâlnit,
Sub ploaia rece cu multă patimă ne–am iubit
Şi suflete noastre sub ploaia rece
În unul s-au unit.
Sub ploaia rece dragostea noastră
La cer ne-a ridicat, sub stropii reci
De mii de ori eu trupul tău l-ma sărutat,
O, tu, iubirea mea de altădat.
poezie de Vladimir Potlog 

Au trecut anii tinereţii (La jubileul de 50 de ani al tatălui meu)

Au trecut anii tinereţii
Şi tu, tată, îmbătrâneşti,
Dar tu pentru mine
Veşnic tânăr eşti!
Au trecut anii tinereţii
Şi părul îţi albeşte,
Dar tu să nu fii trist,
Căci lume şi aşa te iubeşte!
Să nu te temi de moarte,
De moarte mai bine să te păzeşti,
Căci viaţa e frumosă, tată,
Dacă ştii să o preţueşti.
poezie de Vladimir Potlog

Blestemul iubirii

Veşnic ai să fii pribeagă,
Iubita mea cu părul blond,
Şi mulţi nu au să te înţeleagă
Că acesta e al tău imbold.
Să alergi ca o nebună
După o dragoste care nu e a ta;
Şi sub clar de lună,
Să verşi lacrimi amare pentru ea.
Să simţi suferinţa iubirii,
Sufletul să-ţi ardă în văpăi,
Să nu ai parte de fericire,
Să se stingă lumina din ochii tăi.
Lumina cea pură care
călăuzeşte pe fiecare îndrăgostit
Spre fructul fericirii,
Fructul cel mai dorit.

Vreau să fiu din nou copil

Vreau să fiu din nou copil,
Să alerg peste dealuri, câmpii, ogoare.
Şi să mă mângâie mama
Cu mâna ei caldă şi moale.
Vreau să fiu din nou copil,
Să visez că sunt într-o poveste
Un făt-frumos cu sabie la brâu,
Un erou care a fost şi nu mai este.
Vreau să fiu din nou copil,
Să mă pot juca cu ai mei de-o seamă,
Viaţa să-mi pară un paradis
Şi frumoasa copilărie un dulce vis.
poezie de Vladimir Potlog

Mai am o singură dorinţă

De când eu te-am văzut pe tine,
Viaţa mea s-a schimbat,
Nu ştiu de rău, ori de bine
Sufletul mi-i tulburat.
Căci tu eşti unica fiinţă
În lumea asta care moare,
Tu îmi dai putere şi credinţă
Iubita mea cu chip de floare!
Mai am o singură dorinţă,
A te mai vedea odată,
Dar asta e cu neputinţă,
Îngerul meu cu chip de fată!
poezie de Vladimir Potlog

Îngeri cereşti

Afară ninge aşa frumos
Şi totul parcă e ca-n rai,
Tu înspre mine vii
Cu chipul tău gingaş şi bălai.
Fulgii cad peste ochii tăi,
Peste gura ta cea dulce,
Hai vino lângă mine,
Şi de lângă mine nu te duce.
Tu lângă mine vii
Şi cu dulce vorbe îmi şopteşti:
Să ne iubim, iubite,
Sub aceşti îngeri cereşti.
poezie de Vladimir Potlog

Iluzie bizară

În sufletul meu e din nou primăvară
Şi iarăşi copaci înfloresc,
Pe cer vrea să răsară soarele,
Ca un rege nepământesc.

În gândul meu e primăvară
Şi în inima mea la fel,
Şi iarăşi vreau să-l caut
Pe bunul Dumnezeu.

Dar asta e doar o iluzie bizară
E ca un vis neîmplinit,
Afară e din nou primăvară
Dar eu iarăşi pe Dumnezeu nu l-am găsit.

Uită-te, iubito

Uită-te, iubito, cât de frumos
Afară ninge!
Dar sufletul meu tot mai plânge.
Căci trupul tău rece, parcă de gheaţă,
Ochii tăi blânzi odată
Acum sunt fără de viaţă.
Inima mea în două se frânge,
Şi ca un nebun îmi muşc
Buzele până la sânge...
Şi mă-ntreb de ce oare mai ninge.
poezie de Vladimir Potlog

Un nou început

Plânge cerul şi pământul,
Soarele nu mai luminează,
Nu mai bate vântul
Cel cald de la amiază!
Oamenii sunt orbi
Şi merg pe drumul fără de întoarcere,
Chiar dacă vor să facă ceva,
Nimic nu mai pot face!
Căci lumea asta moare
Şi alta-n locul ei să va naşte,
Ca Hristos în zi de Paşte.
poezie de Vladimir Potlog

Într-o zi de toamnă

Într-o zi de toamnă
Te-a am văzut pe tine,
Frumoasă doamnă,
Într-o rochie albă cu dantele,
O, tu iubirea vieţii mele!
N-o să uit niciodată
Clipa aceea fermecată,
Era ca într-o poveste
Care a fost şi nu mai este.
Frunzele foşneau uşor
Sub al tău gingaş picior,
Sub al tău mers de căprioară,
Tu, nepreţuita mea comoară!
Inima de dor îmi era plină
În acea zi de toamnă
Caldă şi senină,
Îmi părea că-i primăvară,
Şi m-am îndrăgostit ca prima oară.

Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)

Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viaţa, m-a învăţat carte.
Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.
Nici cerul plin de de stele
Nu e aşa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald şi melodios.
Mi-e tare dor de dânsa,
Şi dor o să–mi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.
poezie de Vladimir Potlog

Trandafirii şi parfumul lor

Cât de mult ne-am iubit
Mai ţii tu minte?
Câţi trandafiri ţi-am dăruit,
Parfumul lor şi acum se simte.
Dar tu m-ai părăsit,
Copilă fără minte,
Trandafrii s-au ofilit,
Dar parfumul lor şi acum se simte.
Eu acum sunt singur,
Şi tu nu mă mai ţii minte,
Dar eu ştiu că
Trandafirii şi parfumul lor
Vor rămâne pe veci în a ta minte.
poezie de Vladimir Potlog

Iubita mea

Iubita mea, cu ochi ca două stele,
Care răsar pe cer şi strălucesc,
Tu eşti a mea dulce mângâiere
Eu pe tine te iubesc.
Tu eşti un înger care te-ai
Coborât din rai, cu păr bălai.
Şi cu gura ta frumoasă, buzele ca de trandafir,
Fii a mea mireasă, iubita mea cu ochi dulci de zefir.

Să ai o patrie

Să ai o patrie, să ai un soare,
Să ai o inimă, să ai o mare,
Să ai o grădină cu flori în floare.
Să ai patrie fără sânge,
Să ai o mamă care nu mai plânge.
Să ai tot ce-ţi doreşti,
Să ai o fată frumoasă ca-n poveşti,
Să te iubească şi s-o iubeşti.
Să ai o patrie, să ai o mare
Să ai un loc sfânt sub soare.
poezie de Vladimir Potlog din Pe o ramură de grai

Femeie

O, tu, femeie, înger blând,
Care ai coborât din cer,
Tu eşti un dulce gând, un mister.
O, femeie, gura ta e dulce ca mierea de albină
Eşti o floare de nu-mă-uita,
Eşti al sufletului lumină.
De-a pururea eşti slăvită,
O, tu fiinţă nemuritoare,
Eşti o dulce ispită în lumea care moare.
poezie de Vladimir Potlo

Ce este poezia

Ce este poezia? E o lacrimă de poet
Cursă pe o filă veche de caiet,
E o rază de lumină care coboară din cer,
Plină de un tainc mister.
E un izvor cu apă vie,
E o dulce melodie
Cântată de o ciocârlie,
Când vântul lin adie.
Ce este o poezie?
E o mană sfântă
Pentru cel care o scrie,
Pentru cel care o cântă.
poezie de Vladimir Potlog

Doi bătrâni

Doi bătrâni stau singuri
În casa lor demult
Şi nimeni nu-i întreabă
Ce vor ori ce au vrut.
Cânii urlă a jale,
Vântul bate ne'ncetat,
Doi bătrâni merg pe-o cărare
Cum mergeau, ca altădat'.
Noaptea rece se lasă
Şi urlă viforul ca turbat,
Doi bătrâni stau singuri în casa,
Doi bătrâni stau la sfat.
Şi aşteaptă şi tot aşteaptă
Să vină cineva,
Doi bătrâni cu plete albe:
Bunelul meu, bunica mea.

Cântă pianul

Cântă pianul undeva departe
Un cântec de iubire,
Şi eu nu mă mai tem de moarte
Căci inima îmi este plină de fericire.
Melodia lui mă înfioară
Şi în suflet am o dulce armonie,
Cântă pianul ca pentru ultima oară
O frumoasă simfonie.
poezie de Vladimir Potlog

среда, 5 октября 2016 г.

среда, 28 сентября 2016 г.

Noaptea îndrăgostiţilor

E noapte caldă de toamnă,
Luna răsare pe cer.
Frumoasă e ca o doamnă,
Tandră şi plină de mister.
E noapte caldă de toamnă
Şi vântul adie uşor.
Un greier colea îşi cântă
Cântecul său de dor.
E noapte caldă de toamnă,
O frunză se desprinde de ram.
Tu stai lângă mine, iubito,
Şi sunt fericit că te am.
Iubito, îmi spui în şoaptă
Şi dulce eu mă înfior.
Iubito, a venit toamna,
Noaptea îndrăgostiţilor.

понедельник, 25 июля 2016 г.

Se leagănă frunza de nuc


Se leagănă frunza de nuc,
Norii negri se duc.
Se leagănă frunza de soc
Şi răsare steaua cea cu noroc.
Se leagănă frunza de plop
Şi lumea îmi pare un strop.
Se leagănă frunza de tei
Şi stropul se odihneşte în ochii tăi.
Bate vântul tot mai lin,
Se leagănă floarea de crin.
Se leagănă aşa uşor
Şi- mi aduce aminte de al meu dor.

воскресенье, 26 июня 2016 г.

E ora cinci dimineața


E ora cinci dimineață
Și aerul e curat.
Lumea îmi  pare un paradis
Plin  cu flori de mac.

E ora  cinci dimineață
Și soarele  a răsrit.
Eu mă spăl pe față
Și mă simt fericit!

E  ora cinci dimineață
Și aud cum cîntă o ciocârlie.
Inima îmi tresaltă în piept de atâta bucurie,
O, ce dulce melodie.

Iarbă e cu rouă  și  soarele e pe cer.
Se naște o zi  nouă
Și eu iubesc și sper.

пятница, 3 июня 2016 г.

Aici îmi este Ţara


Aici îmi este neamul meu,
Neamul cel de răzeşi,
Oameni harnci şi viteji.
Aici îmi este graiul meu cel românesc,
Cu care eu mă mîndresc,
Aici îmi este ţara mea
Cîntată în doine şi balade,
Unde sunt bătrîni cu feţele brăzdate,
De atîta muncă şi singurătate,
Lucrându -şi ogorul de cu zori pănă în noapte.
Aici am soră, frate, un tată şi o mamă,
Aici pomii şi iarba mă ştiu cum mă cheamă.
Aici de nimeni n-am teamă,
Căci aceasta îmi este ţara mea
Pe ea Moldova o cheamă.

понедельник, 30 мая 2016 г.

http://www.poezii.md/

http://poezii.citatepedia.ro/de.php?a=Vladimir+Potlog
http://www.citatepedia.ro/
http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Vladimir+Potlog

Ţara mea


Ţara mea, Sfântă icoană,
Ţara mea, meleag de dor,
Tu eşti pentru mine ca o mamă,
Ca un vis nemuritor.
Eu o să mă întorc mereu la tine
Cum să întoarce o pasăre din al ei lung zbor,
Căci tu eşti pentru mine
Acel cuib plin de tandreţe şi amor.
Ţara mea, ogor cu pâine,
Pâine coaptă în cuptor,
Tu veşnic vei rămâne,
Plaiul meu cel roditor.
Aici este ţara mea
Cu Graiul ei nepământesc,
O altă ţară mai frumoasă
Niciunde eu nu găsesc.

понедельник, 25 апреля 2016 г.


Unica fiinţă


Mama mea, icoană sfântă,
Mama mea, suflet de pâine,
Tu eşti unica fiinţă
Care în sufletul meu veşnic va rămâne.
Va trece timpul peste mine,
Va trece timpul peste noi,
Dar tu vei fi unica fiinţă
Care mă va apăra de vânt şi ploi.
Pentru tine, scumpă mamă,
Aş trece munţii în zbor,
Căci tu eşti acea fiinţă
Care mi-ai dat un viitor.
În faţa ta mă închin
Şi multă sănătate îţi doresc,
Căci tu eşti unica fiinţă
Pe care cu adevărat o iubesc.
poezie de Vladimir Potlog
http://www.curs.md/curs_valutar_banci



Visele















Era oră două dupa-amiaza, era duminica ziua care tot lume din sat să odihnea dupa ce majortate din ea o fost la biserica .
Pe un drum cu poemii de lugul lui merge doi preten, Fane şi Petru vorbeau în şoapte ceva care foarte inportate.
- Cum ai dormit al întrebat Fan pe pretenul lui parca bine de mă intrebă? Nu ai visat nimic rau, ba da o ploaie mare care parca nu contene şi inudate tot pămîntul, eu la fel visat, un vis cam urt,a
- Parca din din sinine s-a pornit o furtună care pe un trece nu lăsa nimic.
- Bine aceste sunt nişte vise a zis Fane cu un zimbet blînd.E doare nişte vise a şoptit Petru.
A doua zi sau întlinit din nou pe aceasi drum și din nou au vorbit era mai vesel acum cea visat a întrebat Fane pe petru un vis păcut, ce anume?
Să face ca eram cîmp cu multe flore și pe cere soarele lumina ca niciodată pănă atuci.
Eu la fel am visat ceva păcut a zis petru vesele,o da și cum arta visul tău a înterebat curios Fane?
Pămîntul era nu mai pome înfloare, numai cîmpii înverzit,În ruri curge o apă curată și cristalină.
Oamenii era pe ogore și lucrau pămîntul cu spor, parcă nuști de unde : grulul, porubmul, și alte buntați ale pămntul rodeeau văzînd cu ochii. Ooooo! ce vis plăcut ai au avut și tu Fane.
Dupa ce a mai vorbit de un alt ce doi preten era sa-au desprțit urnusă noapte bună un altuia.
Petru și Fane mai aveu un preten bun, el să nume Andrei era mai mare cu un an ca fane și Andrei.
Ei toți trei învățau la școala dim sat.
Într-o seară cînd amurge soarele ei sau întlnit la terasa din sat . si au baut cite o bere.
Andrei ea întrebat pe preteni lui cu o mai duc, bine au zis întrun glas si Fane și Andrei.
Dar sa cite pe fața lor îngrjorarea.
Ce sa întmlat peretenii ai spunți și mii? Nu nimic de de spus a zis Andrei.
Dar dupa mai mult istari din parte lui Petru pretini lui iua povesti totul.
Atuci Andrei le propus să merga la o cunoscut de sa, la doamnă pe nume Eelena.
Dar cu ce să ocupa acestă doamnă pe Elena a întrebat curios Andrei?
E un fel de ghicitoare a zis petru.
Bine a zis baeti sa mergem și pornit în spre margina satui căci acolo locuia doamna Elena.
Au merse cîta, au merse si au a ajus la casa, aici locuite doamna e Elena a zis Andrei.
Bine hai să intrăma baeți a propus petru cu îndezială Petru.
Andrei a bătut în uși de trei ori dupa puțin timp uși sa deschis și o doamână între două vîrste sa arta fața lor. Buna ziua doamna Elena a zis băeții întru-un glas Bună băeții intrați. Băeții au intrat in casă.
Doamna Elena ea servit cu ceai un cei, apoi Andrei aceput să-i povestescă dece ua venit la ea.
Ea, ea ascuta cu mare atenție. Apoi a tăcut cîteva clipe fără ca să ea priva de băeți.
Păr că asta e gluma de post gust făcut de voi asa sau nu asa?
Noi nu glume de fel a zis puțin timid Fane chiar am visat pe bune niște visuri ca ceudate.
Bine să zicem ca vă cred a zis doamna Elena eu cu ce vă pot ajuta pe voi?
Sunteți o femeie care știe multe lucrii și aveți multă cunoștă în domeniul naturi.
Da, eu ști multă, dar ce vreți voi să vă explic nu pot căci asta sunt doar vise.
Bine dar aveți mult carți pe acestă temă a zis Andrei și știți multe tălmăceri a viserlor,
Așa să vorbești în sat și bunica dumnetale știu să fac farmece, sau nu e drept?
Da e drept că știu a tălmace vise dar bunic mea nu era văjitoare,răspus doamna Elena calm,
Băți hai mai bine să vă servesc cu cîte un ceai.
Dupa ce servit ceiul Fane azis ca timpul să place, dar doamna Elena ia oprt,
Stați puțin știu ca când erm mică bunica mea m-ea spus o legedă despre niști oamenii,
Care au zborat încer, cum au zbrat în cer a întrebat? petru mirat așa simpul a zis doamna Elena,
Au venit niște extratereştri i-a luat, peste mulți anii ia adus în apoi.
Dar pentru ce facut extraterștri a întrebat Fane? Căci pe pămînet au fost un potop mare cum au fost scris în Bible, și a rămas puțin oamenii pe pămînt.
Nimine nu știe de au fost așa a zis melacolica doamna Elena.
Da frumosă legedă dar asta e doare o legedă zis Andrei noi știu și mitul bibiec cu arc lui Noe.
Bine să face întunercă afară a zis Fane da, da ai să mergem pe la case nostre și Petru
Și băeți au plecat pe case lor.