Gutuii din geam de Adrian Păunescu

Dulce, galbenă lumină
Cum Și eu bălaie-eram
Mi-a pus mama o gutuie
Ce se coace-ncet la geam...

Aş muşca-o dar mă doare,
Mă cuprinde-un fel de jind
Şi acum cînd trece anul
Parc-o simt îmbătrînind.

Galbenă gutuie,
Dulce, amăruie,
Lampă la fereastră
Toată iarna noastră!

Mama mea n-avea nici globuri
Nici beteală şi nici stea.
Sărbătorile de iarnă
Cu gutui le-mpodobea...

Mi-a pus mama o gutuie
La fereastra dinspre drum
Şi o văd că luminează,
N-am puterea s-o consum.

Parcă are-n ea ceasornic
Şi al mamei plînset sfînt
Luminează şi se stinge
O gutuie pe pămînt.

Luxul mamei cel mai mare
Cînd copii ne mai simţeam
Era pîinea de pe masă
Şi gutuia de la geam.